Comisia Europeana - Fisa informativa
Bruxelles, 25 februarie 2015

Care este „obiectivul de interconectare electrica”?

Consiliul European din octombrie 2014 a solicitat tuturor statelor membre sa realizeze pana in 2020 o interconectare de cel putin 10 % din capacitatea de producere de energie electrica instalata. Acest lucru inseamna ca fiecare stat membru ar trebui sa dispuna de cabluri de energie electrica care sa permita ca cel putin 10% din energia electrica produsa de centralele electrice proprii sa fie transportata in tarile vecine.

De ce este necesar ca retelele de electricitate din tarile UE sa fie interconectate?
In cazul in care exista o defectiune la o centrala electrica sau in conditii meteorologice extreme, statele membre trebuie sa se poata baza pe vecinii lor pentru a importa energia electrica de care au nevoie. Fara infrastructura, este imposibil sa se cumpere si sa se vanda energie electrica la nivel transfrontalier. Prin urmare, conectarea sistemelor energetice izolate este esentiala pentru siguranta aprovizionarii si pentru a contribui la realizarea unei adevarate piete energetice integrate la nivelul UE, un factor cheie pentru uniunea energetica.

Cu alte cuvinte, conexiunile bune intre statele vecine ofera urmatoarele avantaje:
- sistemele de energie electrica vor fi mai fiabile si va exista un risc mai redus de pene de curent
- se pot economisi bani prin reducerea nevoii de a construi noi centrale electrice 
- consumatorii vor dispune de o gama mai variata de optiuni, ceea ce va duce la reducerea facturilor la energie electrica ale gospodariilor 
- retelele de electricitate pot gestiona niveluri tot mai mari de energie din surse regenerabile, in special cele precum energia eoliana si solara.

Mai multe surse de energie regenerabila inseamna, de asemenea, mai multe locuri de munca - in 2012, intreprinderile din UE care activeaza in sectorul energiei din surse regenerabile si al tehnologiilor aferente au oferit locuri de munca pentru aproximativ 1,2 milioane de persoane.

Atingerea obiectivului va avea vreun impact asupra facturilor la energie electrica? 
Da. Retelele energetice europene bine conectate vor insemna economii directe pentru consumator. Conform unui studiu recent, in fiecare an, consumatorii din UE ar putea economisi intre 12 si 40 miliarde de euro, daca pietele energiei ar fi pe deplin integrate.

De ce nu exista un obiectiv similar pentru gaze?
Gazele sunt importate prin intermediul GNL sau utilizand conducte mari care traverseaza adesea mai multe tari inainte de a ajunge la consumatorii finali. Prin urmare, stabilirea unui obiectiv comparabil pentru gazele naturale nu ar avea sens. In schimb, UE a pus in aplicare norme specifice pentru garantarea securitatii aprovizionarii cu gaze naturale bazate pe gestionarea riscului producerii de intreruperi in infrastructura de gaze naturale. Statele membre vor trebui sa fie in masura sa faca fata unei situatii in care cel mai mare element din infrastructura lor de gaze naturale, de exemplu o conducta, este scos din functiune.

Care state membre nu sunt la ora actuala bine conectate cu alte state? 
In prezent, 12 state membre sunt insuficient conectate la piata energiei electrice din UE. Acestea sunt: Italia, Irlanda, Romania, Portugalia, Estonia, Letonia, Lituania, Regatul Unit, Spania, Polonia, Cipru si Malta.

Obiectivul de 10% va fi suficient?
Acest obiectiv stabileste un nivel minim de interconectare care ar trebui atins de toate statele membre pana in 2020. In functie de pozitia geografica a unei tari si de mixul sau energetic, de exemplu, ponderea energiei din surse regenerabile in mixul respectiv, atingerea procentului minim impus de 10 % ar putea sa nu fie suficienta. Prin urmare, UE are in vedere ridicarea obiectivului la 15% pana in 2030. Cu toate acestea, deoarece in anumite state membre, obiectivul de 15% ar putea necesita investitii care nu ar mai fi justificate din punct de vedere economic, este important sa se evalueze blocajele si sa se stabileasca obiective mai ambitioase de la caz la caz.

Cum va fi atins mai exact acest obiectiv?
Principalul instrument pentru atingerea obiectivului este cu ajutorul listei de „proiecte de interes comun” pentru infrastructura (PIC). Prima lista a fost adoptata in 2013 si continea 248 de proiecte. Dintre acestea, 37 sunt proiecte privind interconexiunile de energie electrica in statele membre unde procentul este de sub obiectivul de 10%. Toate aceste proiecte beneficiaza de accelerarea procedurilor de acordare a licentelor, de imbunatatirea conditiilor de reglementare, iar unele dintre ele vor avea acces la sprijin financiar. PIC vor contribui in mod semnificativ la atingerea acestui obiectiv. In fapt, atunci cand proiectele prevazute vor fi finalizate pana in 2020, toate statele membre (cu exceptia Spaniei si a Ciprului) isi vor atinge obiectivul de 10%.
Lista cu PIC va fi actualizata la fiecare doi ani in vederea integrarii de noi proiecte si a eliminarii celor care au fost finalizate.

Cum procedati in cazul in care o mare parte a unei investitii trebuie sa fie realizate de intreprinderi dintr-un stat membru, in timp ce exista avantaje in acest sens dincolo de granita, in alt stat membru?
Aceasta problema a fost deja avuta in vedere in 2013, in Regulamentul privind retelele energetice transeuropene. Regulamentul creeaza o posibilitate de alocare transfrontaliera a costurilor pe baza beneficiilor pe care le genereaza in statul membru in cauza.

Cat va costa atingerea obiectivului de interconectare de 10%?
Comisia Europeana estimeaza ca, pana in 2020, vor fi necesari aproximativ 40 de miliarde de euro pentru a atinge obiectivul de 10% in intreaga UE.

De unde vor proveni fondurile?
In primul rand, majoritatea proiectelor de interes comun prezinta argumente economice solide si pot fi finantate in conditii normale de piata, in special prin intermediul tarifelor. Unele proiecte, atunci cand indeplinesc conditiile stricte si contribuie la imbunatatirea securitatii aprovizionarii, pot beneficia de un grant de la Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE). Intre 2014 si 2020 au fost alocate 5,35 miliarde de euro pentru proiecte de infrastructura energetica in cadrul MIE.Chiar daca finantarea MIE reprezinta doar aproximativ 3 % din toate investitiile necesare pana in 2020 in sectorul energiei electrice, dar si in infrastructura de gaze naturale, aceasta poate mobiliza alte fonduri prin utilizarea instrumentelor financiare, cum ar fi obligatiunile pentru finantarea proiectelor.
Pentru a avea impactul scontat, subventiile MIE trebuie insotite de eforturile depuse de autoritatile de reglementare si de guverne in vederea finantarii de proiecte prin intermediul tarifelor de retea si prin utilizarea noilor fonduri structurale si de investitii europene (ESI), acolo unde este posibil.

Acest obiectiv va fi reflectat in initiativa presedintelui Juncker privind investitiile? 
Da. Fondurile structurale si de investitii europene (ESI) sunt instrumentele principale ale pachetului Comisiei privind cresterea economica, ocuparea fortei de munca si investitiile. Infrastructura energetica este una dintre prioritatile fondurilor ESI. Fondurile ar putea viza PIC sau alte proiecte de interconectare, accelerand si completand astfel actuala structura de sprijin pentru proiectele de interes comun. Fondurile ESI vor mobiliza cel putin 315 miliarde de euro in investitii private si publice in intreaga UE.

Unul dintre principalele obstacole pentru construirea de noi infrastructuri este durata prea mare a procedurilor de acordare a autorizatiilor. Exista o solutie la aceasta problema?
Intr-adevar, in prezent, obtinerea autorizatiilor necesare poate dura, in medie, intre 10 si 13 ani.Regulamentul TEN-E introduce un termen limita general obligatoriu de 3,5 ani pentru acordarea autorizatiilor. Acesta prevede ca o singura autoritate nationala competenta trebuie sa functioneze ca un ghiseu unic pentru toate procedurile de autorizare. Astfel de ghisee unice ar trebui sa existe in toate statele membre pana in primavara anului 2015.

Cum garanteaza UE ca noile retele electrice nu vor pune in pericol mediul sau sanatatea cetatenilor UE?
In prezent, UE are cea mai stricta legislatie de protectie a mediului in vigoare. In plus, Regulamentul TEN-E stabileste noi norme pentru a consolida consultarea si transparenta, in vederea asigurarii unei mai mari implicari a cetatenilor in procesul de planificare. Obiectivul este de a face procesul mai eficient, protejand in acelasi timp standardele inalte ale UE in domeniul protectiei mediului.

Care sunt urmatoarele etape pentru Comisie?
Comisia isi va intensifica sprijinul pentru proiectele esentiale prin intermediul mai multor masuri specifice. Ea va evalua, pentru fiecare proiect in parte, obstacolele si riscurile care ar putea intarzia construirea infrastructurilor, in vederea gasirii de solutii. Ea va favoriza intalnirile dintre initiatorii de proiecte de infrastructura, cu scopul de a contribui la solutionarea eventualelor probleme tehnice, de planificare, de proiectare si de punere in aplicare si de a facilita cooperarea acestora cu Banca Europeana de Investitii si cu alte banci.
Comisia va monitoriza punerea in aplicare de catre statele membre a intregii legislatii relevante ale UE, in special a Regulamentului TEN-E. Ea va lucra in stransa colaborare cu Agentia pentru Cooperarea Autoritatilor de Reglementare din Domeniul Energiei si cu statele membre pentru a se asigura ca punerea in aplicare a proiectelor se realizeaza la timp. Forumurile regionale reprezinta un instrument important pentru a imbunatati cooperarea intre statele membre si in contextul construirii de infrastructuri.
Comisia va prezenta Consiliului European un raport anual privind punerea in aplicare a proiectelor de interes comun si progresele inregistrate in vederea atingerii obiectivului de 10%.
Inainte de sfarsitul anului 2015, Comisia va organiza primul forum privind infrastructurile pentru a examina si a gasi solutii la problemele care sunt comune tuturor regiunilor din Europa.

Mai multe informatii privind pietele energiei din UE