Comisia Europeana - Fisa informativa
Bruxelles, 25 februarie 2015

1. Care este scopul acestei comunicari?

Comunicarea prezinta viziunea UE pentru un acord al Organizatiei Natiunilor Unite privind schimbarile climatice transparent, dinamic si obligatoriu din punct de vedere juridic, care sa puna la dispozitia tuturor tarilor modalitatile prin care sa se evite evolutia incalzirii globale catre niveluri periculoase. Sunt in curs de desfasurare negocieri internationale care ar trebui sa fie finalizate cu ocazia Conferintei ONU privind schimbarile climatice care va avea loc la Paris, in decembrie 2015. 
Comunicarea traduce deciziile adoptate la summitul european din octombrie 2014 in obiectivul de reducere a emisiilor propus de UE (asa-numita contributie preconizata stabilita la nivel national - INDC) pentru noul acord. 

2. Cum se incadreaza prezenta comunicare in strategia Uniunii Europene in domeniul energiei anuntata astazi?
Comunicarea este un element esential in procesul de implementare a prioritatii pe care si-a fixat-o Comisia Juncker, respectiv crearea unei uniuni a energiei care sa beneficieze de o politica vizionara in materie de schimbari climatice. 
In octombrie 2014, liderii UE au aprobat obiectivul de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera ale Uniunii cu cel putin 40 % pana in 2030, alaturi de alte obiective esentiale ale cadrului de politici privind clima si energia pentru 2030. Aceasta masura isi propune sa ajute economia si sistemul energetic al Uniunii Europene sa devina mai competitive, mai sigure si mai durabile si, de asemenea, stabileste un obiectiv de cel putin 27 % pentru energia din surse regenerabile si pentru economiile de energie pana in 2030. Revizuirea schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii va face parte din cadrul legislativ pentru perioada de dupa 2020. 
Combaterea schimbarilor climatice necesita un raspuns politic international. UE genereaza aproximativ 10 % din emisiile globale, iar aceasta proportie va continua sa scada in urmatorii zece ani. In 2011, cele 196 de parti la Conventia-cadru a Organizatiei Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice au decis sa elaboreze un nou acord, aplicabil tuturor, pana la sfarsitul anului 2015, cand va avea loc la Paris Conferinta privind schimbarile climatice. Prezenta comunicare propune elaborarea principalelor elemente ale acestui acord.

3. De ce avem nevoie de un nou acord privind schimbarile climatice? 
Comunitatea internationala a recunoscut dovezile stiintifice potrivit carora cresterea temperaturii medii globale anuale trebuie sa se mentina cu mult sub 2°C (3,6°F) in comparatie cu temperatura din perioada preindustriala, pentru a impiedica schimbarile climatice sa atinga niveluri periculoase. Cu toate acestea, masurile internationale adoptate pana in prezent nu sunt suficiente. Se estimeaza ca in 2100 cresterea temperaturii medii globale la suprafata ar urma sa se situeze intre 3,7 si 4,8 grade Celsius peste media din perioada 1850-1900, cresterea inregistrata in prezent ridicandu-se la 0,85 grade Celsius. 
Cea mai recenta evaluare climatologica, realizata de Grupul interguvernamental privind schimbarile climatice (IPCC), releva faptul ca probabilitatea de a mentine temperaturile sub limita de 2°C se reduce tot mai mult. Pentru a limita cresterea temperaturii va fi nevoie de reduceri substantiale si sustinute ale emisiilor de gaze cu efect de sera in toate tarile. Amanarea acestei masuri va fi mai costisitoare si mai dificila din punct de vedere tehnologic si va reduce optiunile pentru reducerea eficienta a emisiilor si adaptarea la efectele schimbarilor climatice.
Incepand din 1994, Conventia-cadru a Natiunilor Unite asupra schimbarilor climatice (CCONUSC), la care a aderat aproape intreaga lume (196 de parti, inclusiv Uniunea Europeana), face eforturi pentru ca activitatile umane sa nu interfereze in mod periculos cu sistemul climatic global. Protocolul de la Kyoto a reprezentat o prima etapa esentiala, dar a implicat doar 39 de tari industrializate si nu s-a considerat niciodata ca are capacitatea de a solutiona singur problema. Dupa Conferinta de la Copenhaga, din 2014, peste 90 de tari, atat dezvoltate, cat si in curs de dezvoltare, s-au angajat in mod voluntar sa isi reduca emisiile pana in 2020. Totusi, aceste angajamente nu sunt suficiente pentru a indeplini obiectivul de limitare sub 2°C a incalzirii globale, asupra caruia s-a convenit.
Din acest motiv, in 2011, CCONUSC a lansat negocieri pentru elaborarea unui nou acord obligatoriu din punct de vedere juridic care sa implice toate partile si sa creeze conditiile necesare pentru indeplinirea obiectivului amintit. Acordul ar urma sa fie incheiat la Paris in decembrie 2015 si sa intre in vigoare in 2020.
UE considera ca noul Protocol ar trebui sa includa angajamente de reducere a emisiilor obligatorii din punct de vedere juridic. Va fi un semnal clar pentru guverne, piete si cetateni in ceea ce priveste angajamentele partilor la Protocol in lupta impotriva schimbarilor climatice. Astfel de actiuni reprezinta cea mai puternica manifestare a vointei politice a unei parti de a-si indeplini angajamentele asumate, oferind predictibilitatea si securitatea juridica necesara tuturor actorilor din sectorul public si garantand durabilitatea in contextul unor schimbari politice interne. Acest lucru poate fi realizat numai prin incheierea unui nou acord aplicabil tuturor partilor.

4. Care sunt principalele mesaje ale comunicarii? 
Mesajele principale ale comunicarii sunt urmatoarele:
• Documentul transpune decizia luata de liderii UE la summitul european din octombrie 2014 in obiectivul de reducere a emisiilor propus de UE pentru noul acord global privind schimbarile climatice. Obiectivul este stabilit in conformitate cu cerintele in materie de informare convenite la Lima. UE va fi pregatita sa isi inainteze contributia catre Secretariatul CCONUSC pana la sfarsitul lunii martie 2015.
• Uniunea invita toate tarile sa isi depuna propunerile privind obiectivul de reducere a emisiilor pentru perioada de dupa 2020, pana in 2025/2030, cu mult inainte de Conferinta de la Paris. China, SUA si alte tari G20, in special, ar trebui sa fie in masura sa faca acest lucru pana la sfarsitul primului trimestru al anului 2015.
• Comunicarea prezinta viziunea UE cu privire la un acord transparent si dinamic, obligatoriu din punct de vedere juridic, care sa contina angajamente echitabile si ambitioase ale tuturor partilor, in functie de circumstantele geopolitice in evolutie. Datorita acestor angajamente cumulate, care se bazeaza pe dovezi stiintifice, planeta noastra ar trebui sa fie in masura sa isi reduca emisiile globale cu cel putin 60% pana in 2050, fata de nivelurile din 2010. 
• Comisia propune ca acordul din 2015 sa fie sub forma unui protocol in temeiul CCONUSC si sa intre in vigoare de indata ce va fi ratificat de catre tarile care totalizeaza 40 Gt in echivalent CO2. Aceasta cantitate reprezinta circa 80 % din totalul emisiilor globale inregistrate in 2010. UE, China si SUA ar trebui sa dea dovada de vointa politica si sa adere la Protocol cat mai repede posibil.
• In temeiul noului Protocol, pe langa angajamentele de reducere a emisiilor, toate tarile ar trebui incurajate sa participe la finantarea combaterii schimbarilor climatice, la dezvoltarea si transferul de tehnologii, precum si la consolidarea capacitatilor. 
• Pentru ca tarile sa ajunga la o dezvoltare durabila rezistenta la schimbarile climatice, Protocolul ar trebui sa consolideze angajamentele partilor de a intreprinde actiuni de adaptare, de a coopera si promova utilizarea eficienta a unor strategii in vederea reducerii emisiilor si adaptarii la efectele adverse ale schimbarilor climatice.
• Comunicarea subliniaza necesitatea ca Protocolul sa impuna reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera in toate sectoarele, inclusiv aviatie, transport maritim si gaze fluorurate. Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI), Organizatia Maritima Internationala (OMI) si Protocolul de la Montreal ar trebui sa ia masuri in acest sens pana la sfarsitul anului 2016. 
• Comunicarea subliniaza modul in care alte politici ale UE (comert, cercetare stiintifica, dezvoltare tehnologica si inovare), precum si cooperarea economica si pentru dezvoltare pot sprijini si consolida politica internationala in domeniul climei. 
• Comunicarea este completata de un plan de actiune in domeniul „diplomatiei climatice”, destinat sa largeasca aria de actiune a UE si sa construiasca aliante cu tari partenere ambitioase din afara UE in perioada premergatoare Conferintei de la Paris.

5. De ce este nevoie ca toate tarile sa participe si care trebuie sa fie contributia lor? 
Noul acord trebuie sa reflecte evolutia responsabilitatilor nationale in economia mondiala, precum si realitatile geopolitice actuale si capacitatea tarilor de a-si aduce contributia.
In noiembrie 2014, China si SUA, tarile cu cele mai mari emisii din lume, s-au alaturat UE, anuntandu-si obiectivele pentru perioada de dupa 2020. Impreuna, acestea acopera numai aproximativ jumatate din totalul emisiilor la scara globala. Pentru a fi eficient, noul Protocol trebuie sa fie deosebit de ambitios si aiba o acoperire geografica foarte larga. Țarile cu cele mai multe responsabilitati si capacitati trebuie sa isi aduca cele mai ambitioase contributii, insa este important ca toate tarile sa participe si sa isi asume un rol. In raport cu angajamentul actual, contributia fiecarei parti ar trebui sa reprezinte o evolutie semnificativa la nivel de ambitie si domeniu de aplicare. Ea ar trebui sa demonstreze convergenta catre niveluri scazute ale emisiilor globale, precum si ameliorarea intensitatii emisiilor de-a lungul timpului.

6. Cum ar putea noul acord sa contribuie la mobilizarea de fonduri pentru combaterea schimbarilor climatice?
Tranzitia catre economii cu emisii reduse de carbon si rezistente la schimbarile climatice va necesita schimbari majore la nivelul modelelor de investitii. Atat finantarea publica, cat si cea privata vor juca un rol important. Protocolul ar trebui sa ofere un cadru pentru a mobiliza investitii in programe si proiecte cu emisii scazute si rezistente la schimbarile climatice si in proiecte pentru partile la noul Protocol. Acesta ar putea, de exemplu, sa includa un angajament al tuturor partilor la noul Protocol de a consolida asa-numitele „medii propice” pentru a promova investitiile in tehnologii cu emisii reduse de carbon si rezistente la schimbarile climatice. Gasirea echilibrului adecvat intre conditiile locale specifice (juridice, organizatorice, bugetare, informative si politice) este esentiala pentru atragerea de fonduri in domeniul combaterii schimbarilor climatice. Partile la noul Protocol ar trebui sa se angajeze in directia integrarii consideratiilor de ordin climatic in politicile si in strategiile lor de dezvoltare si de investitii, cu scopul de a exploata numeroasele sinergii existente intre finantarea dezvoltarii si cea din domeniul combaterii schimbarilor climatice. Dimensiunea reala a finantarii necesare pentru masurile de atenuare si de adaptare de dupa 2020 va deveni mai clara de indata ce vor fi publicate majoritatea contributiilor preconizate stabilite la nivel national si a planurilor nationale de adaptare. 

7. UE va continua sa sprijine actiunile de combatere a schimbarilor climatice in tarile in curs de dezvoltare?
Da, UE se angajeaza sa continue sprijinirea tarilor in curs de dezvoltare. Uniunea a elaborat o gama larga de instrumente de finantare care raspund necesitatilor din diferite tari si sectoare. Țarile cel mai putin dezvoltate si cele mai vulnerabile vor continua sa aiba acces preferential la finantare sub forma de subventii, de exemplu prin Alianta mondiala impotriva schimbarilor climatice sau prin intermediul unor programe europene de cooperare cu anumite tari si regiuni. Pe langa acordarea de subventii, UE faciliteaza mobilizarea de imprumuturi si investitii private prin intermediul mecanismelor regionale de investitii. Incepand din 2007, aceste mecanisme au combinat aproximativ 1 miliard EUR de subventii UE cu peste 6 miliarde EUR din imprumuturi publice, permitand finantarea de proiecte reprezentand peste 25 de miliarde EUR in peste 120 de proiecte in domeniul climei in tari in curs de dezvoltare. In plus, multe state membre ale UE sprijina tarile in curs de dezvoltare prin intermediul programelor de cooperare bilaterala si al fondurilor multilaterale, precum Fondul ecologic pentru clima si Fondul mondial pentru mediu. Numai in 2013, UE si statele sale membre au furnizat aproximativ 9,5 miliarde EUR (circa 12 miliarde de dolari) sub forma de subventii si imprumuturi pentru sprijinirea actiunilor de combatere a schimbarilor climatice in tarile in curs de dezvoltare. 

8. Care este procedura de pregatire si colectare a contributiilor referitoare la reducerea emisiilor in vederea acordului din 2015?
Contributiile preconizate stabilite la nivel national (INDC) vor fi pregatite pe plan intern de catre fiecare parte la CCONUSC, asa cum au facut UE si statele sale membre. Cerintele de informare pentru descrierea obiectivelor propuse intr-un mod clar, transparent si inteligibil au fost definite in Declaratia de la Lima pentru combaterea schimbarilor climatice, adoptata in cadrul Conferintei din Peru din decembrie 2014.
Toate partile trebuie sa isi prezinte INCD-urile cu mult inainte de Conferinta de la Paris. UE se asteapta ca toate tarile din G20, dar si alte economii majore si tari in masura sa faca acest lucru, sa isi prezinte contributiile preconizate pana la sfarsitul primului trimestru al anului 2015.
Contributia propusa de UE este inclusa in comunicare si stabileste obiectivul de reducere a emisiilor sub forma unui INDC conform cerintelor convenite. UE urmeaza sa isi prezinte INCD-ul pana la sfarsitul lunii martie. 
CCONUSC a creat un portal specific unde partile isi pot incarca propriile INDC-uri, care ulterior vor fi publicate pe site-ul sau. Asa cum a fost mandatata de catre Conferinta privind schimbarile climatice de la Lima, CCONUSC va pregati, pana la 1 noiembrie 2015, un raport cu privire la efectul cumulat al contributiilor propuse comunicate de catre parti pana cel tarziu la 1 octombrie 2015.

9. Cum va contribui UE la noul acord?
Contributia UE la Acordul de la Paris din 2015 va fi un obiectiv obligatoriu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, in toate sectoarele economiei, cu cel putin 40 % pana in 2030. Pentru a realiza obiectivul general, sectoarele vizate de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) vor trebui ca pana in 2030 sa isi reduca emisiile cu 43 % in raport cu anul 2005. Emisiile generate de sectoarele care nu sunt incluse in sistemul EU ETS ar urma sa fie reduse cu 30 % fata de nivelul din 2005. Obiectivul de reducere cu cel putin 40 % este ambitios, echitabil si compatibil cu o abordare prezentand cel mai bun raport cost-eficienta, menita sa conduca la reducerea emisiilor UE cu peste 80 % pana in 2050. 

10. Ce se intampla daca, odata cumulate, contributiile propuse sunt insuficiente pentru indeplinirea obiectivului Conferintei de la Paris, de limitare sub 2˚C a cresterii temperaturii medii?
In cazul in care angajamentele colective stabilite la Paris nu se vor inscrie in limitele pe care oamenii de stiinta le considera ca fiind necesare pentru indeplinirea obiectivului de mentinere a cresterii temperaturii sub 2 grade, noul Protocol si deciziile care urmeaza sa fie luate la Paris ar trebui sa garanteze ca tarile lumii vor fi puse pe calea cea buna cat mai curand posibil. 
In primul rand, este esential ca acordul sa fie dinamic si sa prevada un proces de revizuire periodica si de consolidare a angajamentelor de atenuare, in conformitate cu obiectivul pe termen lung si cu cele mai recente date stiintifice. In cazul in care eforturile colective globale nu se ridica la nivelul necesar, acest proces, derulat o data la 5 ani, ar trebui sa incurajeze partile sa ridice gradul de ambitie al angajamentelor existente pe parcursul perioadelor ulterioare. Un proces de revizuire o data la cinci ani, incepand cu 2020, ar facilita transparenta, claritatea si intelegerea angajamentelor asumate de parti in materie de atenuare, in contextul contributiei acestora la obiectivul de mentinere sub 2 grade a cresterii temperaturii pe glob. Revizuirea ar trebui sa invite partile sa explice progresele inregistrate cu privire la angajamentele de atenuare si motivele pentru care considera ca masurile lor sunt echitabile si ambitioase. Procesul ar trebui sa tina cont si de evolutia capacitatilor, de responsabilitatile si de circumstantele specifice existente la nivel national. 
In al doilea rand, la Paris ar trebui sa se ia o decizie cu privire la inceperea, in 2016, a unui proces care sa identifice domeniile cu potential ridicat de atenuare si sa concretizeze oportunitatile inca neexploatate, prin intermediul cooperarii internationale, de exemplu cu ajutorul Fondului verde pentru clima.
In al treilea rand, trebuie consolidate masurile luate la nivel subnational si actiunile organizatiilor neguvernamentale si ale sectorului privat, care vin in completarea masurilor guvernamentale. Mai multe initiative au fost lansate in cadrul reuniunii la nivel inalt a Secretarului General al ONU privind schimbarile climatice din septembrie 2014, precum si cu ocazia Conferintei privind schimbarile climatice de la Lima. 

11. Cum vom sti daca tarile isi indeplinesc obiectivele? 
Pentru ca noul Protocol sa prezinte incredere, este nevoie ca el sa includa un sistem solid de transparenta si responsabilitate. Acest sistem trebuie sa prevada norme comune obligatorii din punct de vedere juridic referitoare la masurare, raportare, verificare (MRV) si contabilitate pentru toate partile, precum si un proces de punere in conformitate. 
Un cadru MRV si contabil comun garanteaza integritatea angajamentelor, intrucat le permite partilor sa demonstreze in mod transparent si coerent ca isi indeplinesc angajamentele si ca rezultatele raportate sunt reale. De asemenea, le va permite partilor sa demonstreze cat de mult au avansat la nivel colectiv si va furniza informatiile necesare pentru elaborarea de politici eficiente de atenuare la nivel national. Un proces de punere in conformitate va promova si facilita aplicarea rapida si eficienta de catre toate partile, va garanta ca toate partile implicate isi asuma responsabilitatile care le revin si va oferi securitate juridica si predictibilitate. Acest aspect are o importanta deosebita in mentinerea pe calea cea buna catre indeplinirea obiectivului de limitare sub 2°C a incalzirii globale.

12. Ce rol ar trebui sa joace adaptarea in noul acord privind schimbarile climatice?
In timp ce actiunile ambitioase de reducere a emisiilor sunt esentiale, o actiune individuala si colectiva vizand pregatirea si adaptarea la efectele negative ale schimbarilor climatice este la fel de importanta. Adaptarea va fi, prin urmare, un element central al noului Protocol. Noul Protocol ar trebui sa sublinieze angajamentul tuturor tarilor de a lua masuri pentru a facilita adaptarea adecvata, pentru a integra adaptarea in procesele nationale si regionale de planificare si pentru a coopera in vederea favorizarii unei dezvoltari durabile rezistenta la schimbarile climatice. 
Pentru a putea evalua progresele realizate in indeplinirea obiectivului Conventiei, Protocolul ar trebui sa imbunatateasca raportarea cu privire la eficienta adaptarii si la lectiile invatate din consolidarea rezistentei, prin intermediul comunicarilor nationale. Protocolul ar trebui sa intensifice asistenta acordata regiunilor si tarilor care sunt deosebit de vulnerabile la efectele negative ale schimbarilor climatice, inclusiv prin furnizarea de sprijin financiar si tehnic, precum si prin consolidarea capacitatilor.

13. Care sunt perspectivele pentru ajungerea la un acord mondial?
Perspectivele sunt bune. Una dintre provocari este sa ne asiguram ca noul Protocol este adecvat scopului pentru multi ani de acum inainte. De aceea, el trebuie sa fie ambitios, robust, dinamic si in masura sa creeze conditiile necesare pentru atingerea obiectivului de mentinere a cresterii temperaturii sub 2°C.
UE este increzatoare ca noul acord va consolida si va extinde in mod semnificativ eforturile colective internationale de combatere a schimbarilor climatice. In ultimele 12 luni, pe scena publica si politica din lumea intreaga s-au facut auzite tot mai multe voci favorabile intensificarii actiunilor de combatere a schimbarilor climatice. Acordul convenit de catre liderii UE, in luna octombrie, privind obiectivul de reducere cu 40 % a emisiilor de gaze cu efect de sera, urmat, la scurt timp, de anuntarea de catre SUA si China a obiectivelor lor viitoare, reprezinta dovezi clare ale vointei comunitatii internationale in aceasta directie. In cadrul Conferintei privind schimbarile climatice de la Lima, angajamentele asumate in favoarea Fondului verde pentru clima, care va fi utilizat pentru acordarea de asistenta tarilor in curs de dezvoltare, au depasit suma de 10 miliarde de dolari, aproape jumatate din ea provenind de la statele membre ale UE. 
Este extrem de important faptul ca al cincilea raport de evaluare al IPCC arata ca obiectivul de mentinere a cresterii temperaturii sub 2°C ramane realizabil - subliniind insa necesitatea unei actiuni colective ambitioase in prezent. 
O vointa politica puternica din partea tuturor partilor, in special a tarilor G20 si a altor tari cu venituri medii si ridicate, va fi necesara pentru ajungerea la un acord eficient. 

14. Care sunt urmatoarele etape?
Comunicarea va fi prezentata ministrilor mediului din UE la reuniunea din 6 martie. In saptamanile urmatoare, UE isi va finaliza contributia la noul acord global privind clima in vederea inaintarii acesteia catre CCONUSC pana la sfarsitul lunii martie. 
Prioritatile UE in lunile urmatoare includ asigurarea unui dialog si a unei cooperari intense cu tarile partenere si incurajarea tarilor G20 si a altor economii cu venituri medii si ridicate sa preia initiativa prin contributii oportune, ambitioase, in special in cadrul Forumului economiilor majore, al G20 si al G7.
Comisia Europeana are in vedere organizarea unei conferinte internationale pentru a facilita intelegerea reciproca a seriei de contributii propuse (INDC) si adecvarea ambitiei lor colective, inainte de Conferinta de la Paris.

15. Cine ar beneficia de aceste masuri?
Toate statele lumii si cetatenii lor ar avea de castigat, daca reusim sa evitam ca schimbarile climatice sa atinga niveluri periculoase. Cel de-al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbarile climatice scoate in evidenta efectele negative ale schimbarilor climatice in cazul in care nu se gasesc solutii adecvate.
Pe langa limitarea efectelor schimbarilor climatice, printre avantajele economice si de mediu de care ar beneficia UE se numara: 
- o mai mare securitate energetica, generata in special de reducerea utilizarii si a importurilor de combustibili fosili;
- imbunatatirea eficientei energetice in raport cu politicile actuale, care va contribui la reducerea costurilor, la crearea de locuri de munca si la consolidarea competitivitatii;
- reducerea poluarii aerului, in beneficiul sanatatii umane;
- in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca, noi sectoare de crestere economica ar urma sa creeze oportunitati in domenii precum ingineria, activitatile de productie primara, echipamentele de transport, sectorul constructiilor si serviciile pentru intreprinderi.