Nu ne gândim prea mult la instalațiile sanitare sau la unitățile de încălzire și de răcire până când ceva începe să meargă prost sau să nu mai funcționeze. Atunci ne amintim cât de importanți sunt instalatorii! 
Instalațiile sanitare sunt mai mult decât o comoditate modernă vitală și sunt fundamentale pentru calitatea vieții noastre: apa curată și sistemele sanitare sunt esențiale pentru menținerea salubrității, sănătății și siguranței publice.

UE consideră că instalațiile sanitare reprezintă un drept fundamental al omului și un bun public, iar resursele noastre prețioase de apă sunt o piatră de temelie a protecției mediului. 

Așadar, când ne uităm la culturile care de-a lungul secolelor au contribuit cu țevi și sisteme rudimentare, la dezvoltarea instalațiilor sanitare din zilele noastre, este fascinant: progresul civilizației a mers în paralel cu progresele în materie de țevi și sisteme de canalizare!

De când există conductele? 
Poate că cele mai vechi sunt cele din Insulele Orkney, la nord de Scoția, unde arheologii au găsit urme de țevi și sisteme de canalizare vechi de 5.000 de ani, cu sisteme sanitare asemănătoare cu cele de la toaleta- cu tot cu gurile de scurgere.

Alte dovezi de instalații sanitare antice au fost descoperite în săpăturile din Insula Creta, în Palatul Knossos. Datând din jurul anului 1700 î.Hr. au fost descoperite mai multe sisteme de drenaj separate care se goleau în canalizări mari construite din piatră. Conducta de teracotă a fost instalată sub podeaua palatului, ascunsă la vedere. Cu un diametru de aproape 2,5 cm, acestea asigurau apă curentă caldă și rece atât pentru palat, cât și pentru fântânile palatului.

Începuturile străvechi ale instalațiilor sanitare au contribuit la construirea și dezvoltarea  civilizației noastre. În următoarele paragrafe vom arunca o scurtă privire asupra istoriei instalațiilor sanitare și a uimitoarelor apeducte romane și utilizarea de către Imperiu a unui material care avea să dureze mii de ani.

Imperiul Roman: instalații sanitare, țevi și instalatori 
Viața fără sisteme sanitare moderne în casele noastre- fără apă curentă, țevi și toalete cu apă, ar distruge viața noastră modernă și confortul pe care ni-l oferă. Apa este cel mai esențial nutrient pentru viața de pe pământ și, la rândul său, instalațiile sanitare reprezintă una dintre structurile fundamentale care au contribuit la construirea societății noastre moderne. Pe măsură ce civilizația s-a dezvoltat de-a lungul mileniilor, oamenii au construit comunități, au cultivat și au dezvoltat pământul prin avansarea abilităților de gestionare a apei. 

Istoria instalațiilor sanitare
Termenul "instalații sanitare": provine din termenul latin "plumbus", care înseamnă "plumb" sau "cel care lucrează în plumb". De-a lungul secolelor, țevile și conductele au fost realizate din lut și chiar din lemn. În timp ce sistemele de apă au fost construite în secolul al IX-lea î.Hr. de către Imperiul Asirian, cele mai faimoase structuri de livrare a apei sunt apeductele romane, construite la peste 500 de ani după. Apeductele romane au fost mari realizări arhitecturale, multe dintre ele având două sau trei straturi de arcuri, atingând înălțimi impresionante. Multe dintre ele supraviețuiesc și astăzi.

Apeductele și instalațiile sanitare ale Romei au alimentat fântânile publice, băile și multe locuințe din Roma, dar după căderea Imperiului Roman, multe țări cucerite și-au pierdut interesul pentru salubritate și curățenie. Standardele romane au fost privite în mod negativ pe măsură ce imperiul și timpul înaintau, iar băile romane erau considerate frivole și depravate. Acest punct de vedere s-a dovedit dăunător, iar condițiile de igienă care au urmat au contribuit la apariția Ciumei Negre.

În lumea de astăzi, în continuă creștere și cu o densitate mare de populație, nu am putea susține viața modernă fără ca instalatorii să-și facă treaba.

Epoca medievală
Am descris mai sus apeductele antice și înclinația spre instalații sanitare a inginerilor și instalatorilor din Imperiul Roman. Descrierea postului este, în esență, aceeași și astăzi: asamblarea și instalarea țevilor, întreținerea sistemelor de apă, canalizare și drenaj. Sănătatea, viața și societatea modernă depind de aceasta. 

Prea multă baie era considerată periculoasă
Când Imperiul Roman a căzut (în parte din cauza otrăvirii cu plumb?), a avut loc un declin al instalațiilor sanitare și al salubrizării în Europa, până în Evul Mediu. Deși igiena personală exista, prea multă baie era considerată periculoasă. Băile private erau doar pentru cei bogați și puternici, iar băile publice erau pur și simplu prea scumpe pentru majoritatea cetățenilor. 

“Moartea neagră”
În 1348 a invadat ciuma neagră, care a exterminat o treime din populația Europei până în 1350. În lipsa instalațiilor sanitare publice și a instalațiilor sanitare, șobolanii și puricii prosperau în gunoaiele și deșeurile care se înmulțeau în toate orașele și localitățile. În timpul ciumei, unele sate au pierdut până la 90% din populație. Și 1350 nu a fost sfârșitul: ciuma a reapărut de mai multe ori în următorii 50 de ani, până în secolul al XV-lea.

Frica de a folosi toaleta cu rezervor de apă
La sfârșitul anilor 1500, reginei Elisabeta I i-a fost oferită prima toaletă cu apă, proiectată de finul ei, John Harington. Acesta a fost prototipul toaletei la care se trage apa, primul water closet sau W.C., practic oalei de noapte i-a fost adăugat un rezervor de apă și o valvă. Descoperiri și progrese în arta instalațiilor sanitare au început atunci pentru câțiva privilegiați.

Surse apropiate reginei au dezvăluit că, deși entuziasmată de toaleta cu rezervor de apă, reginei îi era frică să o folosească! În 1664, regele Ludovic al XIV-lea al Franței a ordonat construirea de instalații sanitare pentru palatul de la Versailles. Se fac pași mici în domeniul sanitar și al instalațiilor sanitare, dar nu pentru publicul larg.

Abia în secolul al XIX-lea oamenii de știință au descoperit legături între boli și apa contaminată. Se spune că salubrizarea este cel mai important progres medical de la 1840 încoace.