La initiativa Asociatiei Romane pentru Promovarea Eficientei Energetice (ARPEE), cu sustinerea Asociatiei Romane de Cogenerare (Cogen Romania), a Asociatiei Auditorilor Energetici pentru Cladiri din Romania (AAECR), a Asociatiei pentru Politici Energetice din Romania (APER) si cu acordul Asociatiei Romane de Biomasa si Biogaz (ARBIO) si al Asociatiei Inginerilor Termotehnicieni si de Termoficare din Romania (AITTR) a fost elaborat documentul Romania are nevoie de o strategie pentru energia termica.

ROMANIA ARE NEVOIE DE O STRATEGIE PENTRU ENERGIA TERMICA

Pornind de la premisa ca sectorul industriei energetice reprezinta o infrastructura strategica vitala pentru siguranta energetica nationala, consideram ca dintre cele trei subsectoare ale acestei industrii din Romania – energie electrica, gaze naturale, energie termica pentru localitati si industrie, energia termica este, de departe, in cea mai deficitara situatie. Cauza principala o reprezinta tratarea superficiala a acestui subsector in ultimii 25 de ani, atat in zona urbana cat si rurala, ceea ce, in timp, a condus la un proces de acumulari succesive nefavorabile, foarte greu de rezolvat astazi.

La nivel national, consumul de energie finala in sectorul locuintelor si sectorul tertiar reprezinta impreuna circa 45% din consumul total de energie si contribuie cu circa 40% la emisiile de gaze cu efect de sera, la care trebuie adaugat consumul din industrie. De subliniat ca aproape jumatate din populatia Romaniei nu are acces la nicio solutie moderna de incalzire, fie din motive tehnice, fie din motive de incapacitate financiara. Consumul de energie termica in industrie reprezinta, de asemenea, o componenta tot atat de importanta ca si cea din fondul construit de cladiri.

Imbunatatirea eficientei energetice in cladiri si, in ansamblu, a energeticii localitatilor si a utilizarii superioare a energiei in industrie si servicii este esentiala nu doar pentru atingerea obiectivelor nationale referitoare la sustenabilitatea utilizarii resurselor naturale si siguranta in alimentarea cu energie, ci si pentru a indeplini obiectivele strategiei Uniunii Europene privind schimbarile climatice si trecerea la o economie competitiva cu emisii scazute de dioxid de carbon pana in anul 2050.

Modelul economic actual al sistemelor de alimentare centralizata cu energie termica in Romania nu este perceput ca fiind viabil la nivelul Uniunii Europene, din cauza numeroaselor debransari, in urma carora rezulta subventii acordate instalatiilor individuale de incalzire pe baza de gaze naturale. Comisia Europeana considera ca atat timp cat acest model economic nu este stabil si robust, iar operatorii nu garanteaza nivelul optim de servicii, nu se justifica investitii finantate din fonduri europene in acest sector, iar acest fapt influenteaza dezvoltarea durabila a acestui subsector energetic.

Responsibilitatea privind guvernanta sistemului energetic este impartita intre pre multe institutii, fapt care genereaza birocratie si ineficienta.
Asociatiile noastre, profund implicate in diverse aspecte legate de eficientizarea consumurilor de energie in cladiri, industrie si servicii, sunt unite de convingerea ca pentru aceste categorii de utilizatori de energie, autoritatile centrale si locale, care au responsabilitati specifice, trebuie sa gaseasca solutii catre o tranzitie accelerata spre un viitor energetic durabil. Impartasim interesul atat pentru incalzire cat si pentru racire (climatizare), considerandu-le ca o piata care ofera posibilitati importante pentru integrarea mai buna si mai eficienta a energiei. O piata care are o marime considerabila nu numai prin consumul de energie, dar si in ceea ce priveste solutiile disponibile pe termen scurt de consum redus de energie si de emisii reduse de carbon, care vin impreuna cu oportunitati economice semnificative.

Productia locala de caldura si energie electrica este un serviciu important ce trebuie dezvoltat si redimensionat pe baza cererii locale; in acelasi timp, este un serviciu complementar marilor sisteme nationale de productie si transport de energie electrica si gaze naturale.
De asemenea, Romania este o tara care dispune inca de gaze naturale. Aceasta resursa trebuie folosita cat mai eficient. Tarifarea volumelor vandute in detail trebuie sa reflecte costurile reale de distributie si sa puna in valoare avantajele consumului angro. In viitor se vor mai acorda avize de racordare la instalatiile de distributie de gaze naturale, doar pentru cladirile pentru care a fost gandita solutia individuala de incalzire din faza de proiectare si pentru care nu a existat solutia racordarii la un sistem centralizat de alimentare cu energie termica.

Ca urmare, semnatarii prezentului document considera ca in Strategia Energetica a Romaniei, trebuie sa fie inclus un capitol distinct denumit “Strategia pentru asigurarea energiei termice”, menit sa pregateasca si sa dezvolte in mod echilibrat si durabil piata energiei termice pentru cladiri, industrie si servicii, bazata pe eficienta energetica ridicata si energii regenerabile.

Pentru o astfel de strategie consideram ca deosebit de importante urmatoarele linii directoare:
• Modernizarea sistemelor de termoficare si promovarea cogenerarii de inalta eficienta. Sursele de finantare a investitiilor;
• Promovarea racirii centralizate;
• Promovarea cogenerarii industriale;
• Modernizarea energetica a cladirilor urbane;
• Utilizarea surselor regenerabile de energie;
• Energetica localitatilor rurale;
• Suportabilitatea facturilor energetice.

1. Modernizarea sistemelor de termoficare si promovarea cogenerarii de inalta eficienta. Sursele de finantare a investitiilor
Incalzirea centralizata s-a dovedit in tarile cu economie libera consolidata a fi o metoda sustenabila si cu cost minim in zonele urbane dens populate. In tarile in tranzitie, intre care si Romania, incalzirea centralizata este relativ raspandita, dar necesita modernizari substantiale pentru a deveni competitiva in piata ca performanta si pret.
Subsectorul cogenerarii urbane si al sistemelor de alimentare centralizata cu energie termica (SACET) este intr-un evident si ingrijorator regres in Romania. Cauzele acestui regres sunt numeroase: de ordin institutional, legislativ, tehnic, administrativ, financiar, investitional si social, precum si de politica atipica a pretului gazelor naturale. Debransarile de la sistemul centralizat de incalzire prin incurajarea incalzirii individuale, au fost generate de neintelegerea
acestui domeniu atat la nivel central, cat si local. In ultimii 25 de ani, existenta unei mosteniri tehnice cu pierderi energetice mari si de un standard de viata modest si care au condus in mod inevitabil la situatia existenta. In ansamblu, din nefericire, Romania se plaseaza pe ultimele locuri in diverse statistici privind performanta acestui domeniu de activitate si, ceea ce este mai grav, scazand aproape continuu fata de mediile valorice similare ale Uniunii Europene.

Avand in vedere importanta deosebita a SACET pentru modul si nivelul de viata al populatiei se propun urmatoarele masuri:
• un cadru institutional si legislativ eficient, cu responsabilitati clare privind promovarea cogenerarii eficiente si a sistemelor moderne de termoficare centralizata; o singura autoritate de reglementare, un minister responsabil de serviciile publice, inclusiv cel de termoficare;
• perfectionarea sistemului de alocare a costurilor si a schemei de sprijin prin bonus investitional, fara supracompensare, a cogenerarii de inalta eficienta, inclusiv a instalatiilor reabilitate;
• responsabilizarea autoritatilor locale in vederea obtinerii investitiilor pentru modernizarea instalatiilor de cogenerare, impreuna cu operatorul, folosind bonusul pentru cogenerare eficienta drept garantie;
• utilizarea tarifului binom pentru caldura ca o recunoasterea a unei realitati economice si o repartizare lunara mai buna a cheltuielilor operatorilor de incalzire;
• respectarea prevederilor legale privind zonele unitare de incalzire; descurajarea debransarilor de la incalzirea centralizata;
• utilizarea cu prioritate a biomasei, cunoasterea si respectarea conditiilor investitorilor in acest domeniu;
• reducerea TVA pentru lucrari de crestere a eficientei energetice;
• solutii de restructurare a sistemelor existente prin concesionare ca sisteme integrate de termoficare catre operatori privati cu experienta;
• ameliorarea calitatii serviciului public de asigurare a necesarului de caldura ca argument pentru rebransarea consumatorilor la sistemul centralizat.

In energetica marilor orase trebuie inclusa si energia recuperata din deseuri, ca o parte importanta a managementului deseurilor solide nepericuloase. Transformarea deseurilor solide reziduale, necompostabile sau nereciclabile, in energie electrica si caldura in instalatii de cogenerare eficienta este considerata ca un procedeu de utilizare a unor surse locale de energie si, in acelasi timp, de reducere a producerii de metan din depozitele de deseuri. Deseurile finale ale acestor instalatii de cogenerare reprezinta circa 10% din cele initiale, contribuind in mod substantial la micsorarea cantitatilor de materiale din depozitele de deseuri. Primul proiect de acest tip, care se realizeaza la Timisoara, trebuie urmat si de alte municipalitati importante din Romania.

In perioada de programare 2014-2020, ar trebui sa se acorde, fara discriminare, fonduri atat pentru proiecte de investitii ce implica marile companii din sectorul public cat si din sectorul privat. De asemenea, in general, ar trebui sa exista o eligibilitate egala a proiectelor (publice si private) cu conditia ca acestea sa fie in conformitate cu strategia UE 2020 in care Romania are un rol. In acest context, recomandam ca subventiile europene sa fie disponibile si pentru furnizorii de servicii de mediu si de eficienta energetica. Aceste granturi ar fi utilizate, pe de o parte, pentru dezvoltarea unor proiecte aliniate la obiectivele UE si ale Romaniei catre tintele stabilite pentru anul 2020 (eficienta energetica, cogenerare, utilizarea deseurilor ca sursa de energie) si, in al doilea rand, pentru limitarea impactului asupra utilizatorului final al costurilor marite cauzate de noile standarde de cerinte de mediu (Directiva privind emisiile industriale si legile privind tratarea deseurilor periculoase).

2. Promovarea racirii centralizate
Trigenerarea este privita tot mai mult, in ultimul timp, ca solutia prin care grupurile de cogenerare pot fi eficiente si pe perioada verii, cand necesarul de energie termica este mult diminuat. Producerea de agent rece din energie termica de temperatura ridicata nu mai este o noutate. Importanta este promovarea solutiei si adaptarea instalatiilor interioare pentru a putea prelua si utiliza agentul rece, solutiile tehnologice fiind bine cunoscute. Pentru inceput trebuie racordate la SACET-uri marile spatii comerciale, cladirile moderne de birouri si cladirile noi din zonele rezidentiale.

3. Promovarea cogenerarii industriale
Cogenerarea industriala in Romania nu ar trebui sa reprezinte un element de noutate, in contextul in care toate platformele industriale si marile orase din tara noastra erau alimentate cu energie electrica si caldura inainte de 1989 de la marile centrale de termoficare industriala si urbana, care produceau circa 40 % din totalul de energie electrica produsa in tara. Prin dezindustrializarea Romaniei in ultimii 25 de ani, productia de energie electrica din centrale de termoficare (cogenerare) a scazut astazi la 9,5-10,8% din productia totala de electricitate. Cogenerarea industriala are cel putin doua avantaje importante: mare te competitivitatea industriei; este cel mai bun procedeu de decarbonatare a caldurii folosite in industrie. Promovarea cogenerarii in industrie trebuie insa sa fie facuta si de ANRE, care, din punctul de vedere al cresterii performantelor economice si energetice ale unitatilor industriale, trebuie sa revada unele reglementari restrictive la noi (prin comparatie cu alte state europene). In acest sens, trebuie revazuta Notificarea ANRE catre Comisia Europeana privind Ajutorul de Stat, respectiv modul in care este privit autoconsumul: … Autoritatile romane au precizat ca nu se va acorda niciun sprijin pentru energia electrica … utilizata de intreprindere pentru nevoile proprii.

Spre deosebire de Romania, in alte state ale UE abordarea cogenerarii industriale este total diferita. Astfel, in Germania cadrul legal al centralelor de cogenerare industriala (2012) are urmatoarele prevederi principale:
a) ofera suport doar pentru instalatiile de cogenerare noi si modernizate, potrivit Directivei 2004/4/CE;
b) ofera suport prin plata unui bonus semnificativ pentru fiecare kWh de electricitate produsa (pentru autoconsum sau livrata in reteaua publica);
c) ofera suport suplimentar pentru investitiile privind incalzirea si racirea centralizata;
d) ofera suport suplimentar pentru stocarea de energie termica pentru incalzire si frig.

In scrisoarea de pozitie din 8 mai 2013 privind „Rolul posibil al cogenerarii industriale in sectorul energetic si in strategia industriei Europei pentru orizontul 2030/2050”, precum si in cea din 17 septembrie 2014 (http://www.cogeneurope.eu/cogen-europe-position-paper-industrialrenaissance-in-europe_647.html), COGEN Europe a afirmat doua principii de baza care trebuie recunoscute si anume:
a) cogenerarea industriala mareste competitivitatea industriei;
b) cogenerarea industriala este cel mai bun procedeu de decarbonatare a caldurii folosite in industrie.

4. Modernizarea energetica a cladirilor urbane
Romania are 4,6 milioane locuinte in mediul urban, din care aproape 3 milioane apartamente, in proportie de 97% proprietate privata si avand 7,6 milioane locatari, situate in circa 79 000 de blocuri.
Structura consumului mediu de energie al unei locuinte este prezentata in figura 1.

Figura 1. Structura consumului mediu de energie al unei locuinte.

In cladirile de locuit multietajate, consumul specific de energie termica este in medie de 250-300 kWh/(m2/an), de circa 2 ori mai mare decat media actuala a UE. Pierderile de caldura la nivelul cladirii reprezinta 4 -50% din consumul final de energie. Circa 75% din cladiri au o vechime mai mare de 40-55 de ani. Venitul mediu nominal al locatarilor este de circa 16% din media UE, iar tarifele la utilitati aproape egale cu media UE, astfel incat facturile pentru energie reprezinta o cota greu suportabila din veniturile acestora.
Desi renovarea energetica a cladirilor are mari avantaje economice, sociale si de impact de mediu, in prezent sunt modernizate energetic doar 5% din apartamentele amplasate in blocuri, datorita lipsei acute a surselor de finantare a lucrarilor. Cauzele acestui proces lent sunt lipsa unor fonduri suficiente, ca si schemele ineficiente de finantare aplicate pana in prezent. Costul lucrarilor de reabilitare termica a circa 2/3 din fondul de cladiri este apreciat la circa 5 miliarde euro pe parcursul a 15 ani (50 % pana in 2020, 25% pana in 2025, 25% pana in 2030).

Cu putine exceptii, modernizarea energetica a cladirilor nu a constituit o preocupare suficient de importanta a autoritatilor centrale si locale, astfel incat odata cu liberalizarea preturilor la energie electrica, gaze naturale si caldura, incalzirea locuintelor, pe fondul saraciei generale a romanilor fata de media veniturilor in UE, a devenit o problema sociala de amploare.
Avand in vedere cele de mai sus, autoritatile centrale si locale abilitate trebuie sa gaseasca, de urgenta, pe de o parte, solutii financiare de accelerare a lucrarilor de modernizare energetica a cladirilor, inclusiv folosind fondurile structurale europene si, pe de alta parte, masuri de protectie sociala a consumatorilor rezidentiali defavorizati. Este imperios necesar sa se monitorizeze efectele acestor investitii atat in ceea ce priveste magnitudinea saraciei energetice, dar si privind bugetele de sanatate si ajutoare sociale.
In cadrul programelor de modernizare energetica, trebuie sa se introduca cu prioritate cladirile sociale multi-familiale si cele cu vechime mai mare, pentru ca, astfel, economiile de energie sunt cele mai mari, iar pericolul de aparitie a saraciei energetice scade prin reabilitare exact la categoria de locatari cu veniturile cele mai mici. In acest fel, energetica cladirilor reprezinta atat o problema de eficienta energetica de mare amploare, cat si o problema sociala foarte urgenta, reevaluata de ultimele directive ale UE.

5. Utilizarea surselor regenerabile de energie
Promovarea surselor regenerabile de energie (SRE) este o obligatie a tuturor Statelor Membre ale UE, inclusiv a Romaniei. Acest lucru s-a facut prin Legea 220/2008, folosind o schema de sprijin pe baza de certificate verzi deosebit de generoasa. Rezultatul a fost acela al instalarii disproportionate de capacitati pentru producerea de energie electrica intr-o perioada de circa 2,5 ani, folosind energia eoliana, fotovoltaica si, in masura mai mica, hidroelectrica. Biomasa si biogazul, desi reprezinta circa 52% din potentialul national de SRE, si singurele destinate producerii de energie termica (prin cogenerare sau direct), reprezinta in prezent doar 2%. Acest potential, in totalitate romanesc, practic nefolosit in scopuri energetice, este reprezentat de 6,38 milioane hectare de paduri, care au nevoie de operatii de intretinere de taieri si curatire si de aproape 1 milion de hectare de teren impropriu pentru lucrari agricole, dar folosibil pentru culturi energetice; la acestea se adauga biogazul rezultat din procesele de fermentare si deseurile urbane. Tragedia acestei resurse nationale, reprezentata de paduri, o constituie taierile, furtul si valorificarile ilegale de lemn, astfel incat devastarea padurilor a atins limite incalificabile in folosul unor firme straine.

In prezent, industria forestiera este sub-dezvoltata, asupra ei actionand mai multe bariere: legislatie necorespunzatoare, norme tehnice invechite, ineficienta institutionala si lipsa controlului (in particular, pentru padurile aflate in proprietatea statului), calitate precara a infrastructurii (drumuri) etc. In zonele rurale, lemnele de foc sunt folosite pentru incalzirea si prepararea hranei. Pentru aceste utilizari s-ar obtine o mai buna intrebuintare prin arderea lor in cadrul unor echipamente mai eficiente (de exemplu, sobe performante).

Ca o apreciere moderata, Romania ar putea produce numai din biomasa forestiera in jur de 6 TWh/an energie electrica si circa 25 TWh/an energie termica. Aceasta biomasa ar acoperi 10% din totalul productiei de electricitate din Romania, precum si necesarul de caldura pentru incalzire produs actualmente in toate SACET-urile din Romania. Trebuie subliniat, in mod special, ca valorificarea biomasei in directie energetica, ca resursa in totalitate autohtona, contribuie direct la cresterea securitatii energetice a tarii, reprezentand o alternativa durabila la utilizarea gazelor naturale din tara sau din import.
Conform Directivei 2012/27/UE un sistem eficient de termoficare si racire centralizata utilizeaza cel putin 50% energie din surse regenerabile, 50% caldura reziduala, 75% energie termica cogenerata sau 50% dintr-o combinatie de energie si caldura de tipul celor sus-mentionate.

Ca oportunitati si recomandari, este imperios necesar ca Romania sa dezvolte o strategie nationala mult asteptata, in domeniul padurilor. Aceasta ar trebui sa defineasca un cadru pentru utilizarea economica a padurilor definind in acelasi timp si politica de conservare a acestora. Cu o strategie adecvata, exista posibilitatea de a imbina aspectele ecologice, sociale si economice ale managementului padurilor, asa cum au demonstrat exemplele din alte tari UE. Economia bazata pe biomasa poate oferi locuri de munca si venituri populatiei din zonele rurale, acolo unde conditiile de angajare sunt dificile. Simultan, aceasta poate genera venituri importante pentru economia nationala. Este de preferat ca utilizarea energetica a biomasei sa fie facuta in centrale de cogenerare mici si medii (de ordinul a 5-10 MWe, 10-30 MWt), aflate in apropierea zonelor de producere a acesteia. Acest aspect va mentine necesarul de transport si cerintele de infrastructura in cote rezonabile. Si, ca un ultim aspect, biomasa ar trebui utilizata in cogenerare de inalta eficienta, avand in vedere aspectele financiare de mediu (sanatate) si cele privind existenta de lunga durata a consumatorului de caldura (centru industrial sau SACET).

6. Energetica localitatilor rurale
Energetica rurala, desi mentionata in unele proiecte de strategii energetice nationale, nu a reprezentat pana acum o preocupare notabila a autoritatilor centrale sau locale, acest lucru reflectandu-se in nivelul modest al locuintelor si conditiilor de trai. Biomasa lemnoasa, cumparata sau procurata ilegal, este principalul combustibil folosit pentru incalzire in sobe, cel mai adesea rudimentare, cu o eficienta de ordinul a 20 -30 %. Energia electrica este pentru
majoritatea familiilor incadrata in consumul social; sunt inca aproape 100 de sate izolate neelectrificate, cu circa 100 de mii de gospodarii.
Solutiile de economisire a energiei in zona rurala sunt numeroase, dar aplicarea acestora depinde direct de accesul la sursele de finantare, care insa pana acum practic au lipsit. Localitatile rurale sunt, din nefericire, imbatranite sub aspectul varstei locuitorilor, intr-un proces evident de excluziune, tinerii fiind in mare parte la munca in strainatate. Termenele de recuperare a investitiilor in lucrari de modernizare energetica, cel mai frecvent finantate prin economiile obtinute de cei care lucreaza in strainatate, sunt de la un an la douazeci de ani.
Trebuie promovate solutiile de recuperare a caldurii gazelor arse precum si tehnicile eficiente de gatit. Pentru cladirile existente, se pot lua masuri pentru reducerea pierderilor de caldura in sezonul rece si a incalzirii excesive in sezonul cald. Acestea includ izolarea acoperisului (relativ ieftina) si a peretilor, folosirea geamurilor duble, etansari ale usilor si ferestrelor. Trebuie evaluate costurile si beneficiile fiecarei masuri, stimulentele financiare si esalonarea platilor. Pentru cladirile noi din zonele rurale, trebuie respectate si imbunatatite continuu standardele de izolare termica a constructiilor.

Sobele noi din zonele rurale pot avea randamente de 60 % sau mai mult, dar sunt scumpe pentru populatia rurala. Sunt necesare analize privind situatia sobelor si a gradului de utilizare a biomasei, precum si un program public de sprijinire a instalarii de sobe noi pentru grupurile sociale eligibile. Pentru iluminatul stradal sau al cladirilor publice lampile eficiente trebuie sa devina obligatorii. Utilizarea energiei fotovoltaice reprezinta cel mai adesea solutia optima, in masura in care se pot asigura costurile instalarii acesteia.
Exista o mare diversitate de masuri de crestere a eficientei folosirii energiei in zonele rurale, multe din acestea specifice, cu efect semnificativ in imbunatatirea conditiilor de locuit. Acestea includ efectuarea de analize si studii privind structura si nivelul de folosire a energiei, in special in locuinte, analize si studii care trebuie efectuate de institutii specializate, cu asistenta si asigurarea costurilor de catre autoritatile centrale.

In zonele rurale exista o diversitate de forme de energie regenerabila care pot fi utilizate in alimentarea cu energie a acestor zone si anume: biomasa este principalul combustibil rural, fiind folosit mai ales pentru incalzirea spatiului si a apei, precum si pentru gatit; biomasa poate fi folosita la generarea energiei electrice, precum si transformata in biogaz pentru gatit sau iluminat. Microhidrocentralele pot reprezenta o optiune de baza pentru alimentarea zonelor rurale neconectate la retelele electrice. Energia eoliana poate fi utilizata inclusiv in zone rurale neelectrificate, in tandem cu sisteme de stocare a energiei. Energia solara poate economisi combustibilii fosili folositi la incalzirea apei sau poate produce energie electrica si deci reduce emisiile de CO2.
Ca surse pentru finantarea proiectelor se pot mentiona: Fondul Verde al UE, care poate acoperi pana la jumatate din costurile de capital al proiectelor pentru generarea de energie electrica; Fondul European de Dezvoltare Regionala, fondurile de cercetare, Fondul Roman de Eficienta a Energiei si altele.
Trebuie totusi acceptat ca dezvoltarea rurala, in general, si energetica, in special, presupun actiuni de o dificultate deosebita si ramane de vazut daca autoritatile centrale vor fi capabile sa le abordeze.

7. Suportabilitatea facturilor energetice
Liberalizarea treptata a pietei de energie electrica si gaze naturale in Romania se face in contextul unui sector energetic nesustenabil, care se confrunta cu o diversitate de dificultati, intre care pierderile energetice foarte mari si „saracia energetica” ridicata. Pe termen mediu, procesul de liberalizare a pietei de energie conduce la o crestere apreciabila a preturilor energiei electrice, gazelor naturale si caldurii, proces care va pune o presiune ridicata pe capacitatea tuturor consumatorilor de energie (industriali, rezidentiali si servicii) de a plati facturile energetice.
Dintr-o analiza simpla, rezulta o crestere importanta a efortului statului pentru sustinerea consumatorilor vulnerabili. Cresterea are doua cauze: a) marirea valorii facturii intr-o dinamica superioara cresterii probabile a venitului prin indexare si b) marirea numarului de consumatori vulnerabili prin ajungerea in situatia de saracie energetica a unor noi categorii de consumatori.

O solutie evidenta, dar deloc comoda, este aceea de a mic ora consumul de energie prin cresterea eficientei energetice, respectiv prin reducerea pierderilor energetice, solutie care trebuie sa reprezinte principala directie de actiune a politicii energetice.
Chiar in aceste conditii este probabil ca numarul de consumatori vulnerabili sa creasca si, din aceasta cauza, marirea veniturilor familiale datorata unei dezvoltari economice accelerate ramane unul din factorii importanti de echilibrare a situatiei.
In sfarsit, este necesara o regandire a sistemului de ajutor social actual, in sensul folosirii unei metodologii de apreciere corecta a saraciei energetice si de dimensionare corecta a necesarului de ajutoare sociale. Aceasta ar trebui sa tina seama, in primul rand, de necesarul de caldura pentru incalzire corect calculat, in functie de tipul cladirii, zona climatica, situatia anvelopei cladirii etc. (ceea ce nu se face prin actuala metodologie). In plus, ea trebuie sa scoata in evidenta legatura dintre avantajele investitiilor in modernizarea cladirilor si apartamentelor si bugetul pentru ajutoare, respectiv, cel pentru sanatate.
O alternativa care nu trebuie neglijata o constituie reducerea TVA pentru sistemul de incalzire centralizata, dupa modelul mai multor State Membre ale UE si anume: Franta (TVA general/TVA incalzire centralizata este de 20%/5,5%), Grecia (23%/13%), Irlanda (23%/13,5%), Letonia (21%/12%), Lituania (21%/9%), Luxemburg (15%/12%), Ungaria (27%/5%), cu efecte benefice, in primul rand, asupra consumatorilor vulnerabili.

Concluzii
1. In Strategia Energetica a Romaniei, trebuie sa fie inclus un capitol distinct denumit “Strategia pentru asigurarea energiei termice”, menit sa pregateasca si sa dezvolte in mod echilibrat si durabil piata energiei termice pentru cladiri, industrie si servicii, bazata pe eficienta energetica ridicata si energii regenerabile.
2. Eficientizarea cadrului administrativ privind guvernanta sistemului energetic pentru a reduce birocratia si ineficienta functionarii institutiilor publice si pentru a asigura stabilitatea si predictibilitatea cadrului legislativ si de reglementare.
3. In interesul populatiei, beneficiara a serviciului public de alimentare centralizata cu energie termica, continuarea proiectelor cu finantare europeana, precum si promovarea in cea de a doua etapa de finantare a investitiilor pentru dezvoltarea sustenabila a sistemelor centralizate de alimentare cu energie termica din orasele noastre sunt absolut esentiale pentru dezvoltarea durabila a acestora si pentru respectarea angajamentelor asumate de Romania in calitate de Stat Membru al Uniunii Europene (cresterea eficientei energetice, scaderea poluarii, reducerea dependentei energetice).

Asociatii semnatare:
Asociatia Romana pentru Promovarea Eficientei Energetice (ARPEE)
Asociatia Romana de Cogenerare (COGEN Romania)
Asociatia Romana de Biomasa si Biogaz (ARBIO)
Asociatia pentru Politici Energetice din Romania (APER)
Asociatia Auditorilor Energetici pentru Cladiri din Romania (AAECR)
Asociatia Inginerilor Termotehnicieni si de Termoficare din Romania (AITTR)

Sursa: http://aaecr.ro