Inginerii de la Universitatea de Stat din Oregon, precum si la Universitatea din Florida au dezvoltat un nou dispozitiv termochimic pentru stocarea si eliberarea energiei de la soare.
Spre deosebire de energia captata cu ajutorul celulelor fotovoltaice, energia termica solara este, in general dezvoltata ca o centrala electrica de mare putere, unde suprafete mari de oglinzi reflecta lumina soarelui pe un receptor solar. Aceasta energie este apoi utilizata la incalzirea unui lichid si punerea in miscare a unei turbine care produce electricitate. Cu toate acestea, raman problemele de stocare si intermitenta, probleme asociate traditional domeniului solar.

Aceasta metoda – numita ChemSusChem - implica un sistem de stocare termochimic care se comporta ca o baterie, in care transferul se bazeaza pe caldura, mai degraba decat pe energie electrica. In timpul "incarcarii", carbonatul de strontiu se descompune in oxid de strontiu si dioxid de carbon, consumator de energie termica produsa de soare. La descarcare, recombinarea oxidului de strontiu si dioxidului de carbon elibereaza caldura inmagazinata.

Progresele in domeniul stocarii energiei solare termice concentrate poate reduce costurile de exploatare si face mai practica utilizarea sa pe scara larga.

Conform cercetatorilor, aceste materiale sunt non-inflamabile, usor accesibile si sigure fata de mediu. Ei sustin ca in comparatie cu sistemele existente, un dispozitiv de stocare alcatuit folosind aceste materiale ar permite o crestere de 10 ori a densitatii energiei, ceea ce inseamna ca ar fi si mai ieftin si mai redus ca marime.

„Avand in vedere compusii studiati, exista un potential semnificativ de reducere a costurilor si de crestere a eficientei”, a declarat Nick AuYeung, profesor asistent de inginerie chimica la Universitatea de Stat din Oregon, si unul dintre coautorii acestei metode.

„In aceste tipuri de sisteme, eficienta energetica este legata strans de cele mai inalte temperaturi posibile. Sarurile topite, utilizate in prezent la stocarea energiei solare pot lucra numai la temperaturi de aproximativ 600 de grade Celsius, si, de asemenea, necesita containere mari si materiale corozive. Compusul studiat de noi poate fi utilizat pana la 1.200 grade, si ar putea fi de doua ori mai eficient decat sistemele existente”.

Echipa sustine ca temperaturile ar fi atat de mare incat sistemul ar putea direct incalzi aerul pentru a actiona o turbina, apoi caldura reziduala ar putea fi folosita pentru a face abur si a actiona alta turbina.

Daca sistemul este promitator, exista inca preocupari cu privire la durabilitatea sistemului. In cadrul testelor de laborator, capacitatea de stocare a scazut dupa 45 de cicluri datorita modificarilor materialelor de baza. Cercetatorii cauta noi metode de a extinde in mod semnificativ acest numar de cicluri, precum si de a gasi noi modalitati prin care materialele ar putea fi reprocesate.

http://www.theengineer.co.uk