Perspectiva energetica 2050 joaca un rol central in viitorul mix energetic european, oricare ar fi scenariul. Ce sa asteptam de la noua comunicare a Comisiei Europene asupra energiilor regenerabile ce va aparea in iunie?
Directia pentru comunicarea noastra din iunie este ca energiile regenerabile joaca un rol important in politica energetica europeana. Se refera la incalzire si transport insa cel mai relevant sector este cel energetic. Aceasta va reprezenta un bilant a situatiei din trecut, prezent si provocarile viitoare, precum si unde ne putem situa in cativa ani.
Aceasta comunicare poate reprezenta o fundatie [pentru politica energetica a UE]. Mai mult, vom veni in toamna si cu o comunicare asupra pietei energetice interne. Ambele pot fi o parte a perspectivei energetice 2050 pe termen lung si, ca parte a acestei discutii, viziunea noastra energetica pentru 2030.
Poate vor fi necesare noi obiective si instrumente – va trebui sa vedem la momentul oportun – insa aceste comunicari pot oferi in orice caz un bun nivel informational pentru discutiile purtate in urmatoarele 6-18 luni.

Cum trebuie sa evolueze politica UE asupra energiilor regenerabile?
Avem un obiectiv european comun de 20% pana in 2020 si credem ca a fost si este un instrument de succes. In prezent, in cadrul Comisiei detinem controlul pas cu pas, anual, a ceea ce se intampla in statele membre. Sunt pe drumul cel bun? Sunt in grafic cu realizarea obiectivelor nationale?
Putem compara diferite instrumente pentru realizarea acestor obiective, diferite regulamente si subventii acordate in statele membre si credem ca putem ajunge la valori de referinta asupra celor mai bune practici. Acum dorim sa coordonam din ce in ce mai mult aceste scheme nationale de acordare de subventii si regulamentele, la nivel european si la nivelul celei mai bune practici.
Interesul nostru este de a fi pe cat de eficienti posibil. Eficient inseamna eficient pentru investitii – pentru costuri si prin urmare in interesul consumatorilor – si eficient pentru un nivel ridicat de securitate a aprovizionarii. In prezent, toate schemele de sprijin acordate pentru regenerabile sunt relevante pentru statele membre si pietele acestora. Nu detinem o evolutie de functionare intre statele membre, insa avem o piata interna a electricitatii, iar astfel viziunea noastra pentru urmatorii ani este de a coordona tot mai mult strategia pietei noastre interne cu schemele si subventiile pentru energii regenerabile si sa ajungem la dezvoltari bilaterale sau trilaterale intre statele membre.

Puteti da un exemplu?
De exemplu Marea Nordului – nu apartine Marii Britanii, nici Germaniei, nici Danemarcei, este o mare europeana. Avem nevoie de solutii integrate pentru subventii, pentru retele, pentru o mare a nordului europeana comuna si a unui efect de castig in interesul tuturor consumatorilor.
Luati de exemplu energiile regenerabile si stocarea – daca priviti Austria, Elvetia si poate Germania, este clar ca este necesar un nivel european pentru integrarea unitatilor de stocare a energiei, de noi capacitati pe o piata europeana comuna, din sudul Germaniei in Austria, in Nordul Italiei si poate in Slovenia si Croatia.
Un alt exemplu ar fi energia solara din Marea Mediterana, cu proiectul grecesc Helios sau alte proiecte de investitii din sudul regiunii Mediteraneene – toate aceste proiecte dovedesc faptul ca tarile membre cheltuiesc mult pe pietele lor fara a fi in legatura cu statele vecine. Acest lucru este un dezavantaj daca dorim urmatorul pas de succes pentru mai multe regenerabile in cadrul mixului nostru energetic european.

Cand spuneti ca este necesara o mai buna coordonare, doriti sa spuneti ca “trebuie sa ne armonizam schemele de sprijin pentru energii regenerabile?”
La sfarsitul zilei este posibil, dar nu si in urmatorii ani. Coordonarea este urmatorul nostru pas. Deschiderea statelor membre si a schemelor sale de sprijin. Din nou, luati Marea Nordului: acum este momentul de a ajunge la o schema de sprijin coordonata la nivel european in aceasta regiune, impreuna cu investitii in infrastructura si altele. Sau energia solara in Spania sau Grecia – investitiile din partea Frantei sau Germaniei ar fi benefice aici, din moment ce este necesara o infrastructura, de transport, fiind necesara scheme coordonate pentru ajutoarele de stat, la nivel european.

Avem nevoie de un nou obiectiv privind energiile regenerabile la nivelul UE?
Eu sunt deschis. Este o intrebare pe care am adresat-o statelor membre si tuturor partilor interesate, odata cu perspectiva energetica 2050. 2050 poate fi o viziune pe termen lung pentru realizarea unei industrii energetice non-carbon insa cea mai relevanta data este sfarsitul urmatoarei decade, 2030.
Daca va aduceti aminte, 2002 a fost anul inceperii disputei legate de obiective si schimbarile climatice si politica energetica europeana. Disputa s-a incheiat in 2007 cu aceste trei obiective: reducerea emisiilor de CO2, energii regenerabile si eficienta. Acum, cu 10 ani mai tarziu, trebuie sa reincepem aceasta discutie. Iar aceasta trebuie sa se incheie nu in 2017 – ar fi prea tarziu – ci inainte de 2014, in cadrul acestei Comisii si a acestui Parlament European, inainte de alegerile parlamentare din iunie 2014.
In prezent detinem patru instrumente – aceste trei obiective pentru 2020 si schema de comercializare a certificatelor de emisii. Poate ca sunt prea multe. Poate ca nu le putem stapani. Eu sunt deschis. In prezent, cred ca un nou obiectiv obligatoriu, pentru 2030, ar fi un bun instrument. Insa obiectivele implica angajarea tuturor statelor membre. Iar statele membre sunt foarte diferite – unele sunt mai angajate, precum Austria, Danemarca si Germania, iar altele au o pozitie diferita: Franta in domeniul nuclear, Polonia in cel al carbunelui.
Insa cred ca un nou obiectiv pentru 2030, dezvoltat si decis inainte de terminarea mandatului de 5 ani a Parlamentului European, ar putea fi un fundament bun pentru toata lumea, si anume pentru investitori si pentru interesul lor pentru a obtine o strategie pe termen lung de planificare si securitate.

Ne putem indeplini obiectivele low-carbon doar prin reducerea CO2?
Un obiectiv pentru 2050 este un sector energetic fara CO2 si poate ar trebui sa ne fixam noi obiective privind energiile regenerabile de peste 20% pentru 2030 si 2040. Sau am putea spune ca schema de comercializare a certificatelor de emisii ar putea fi re-activata, mai flexibila, poate trimite semnale mai bune de pret si de a induce [decarbonizarea], in acest fel.
Fara indoiala, schema de comercializare a certificatelor de emisii este un instrument non-birocratic si orientat spre piata. Poate ca in urmatoarele luni va trebui sa decidem ce putem face intr-o maniera pragmatica pentru a re-activa aceasta schema: o amanare, fie permanenta sau o amanare pentru cativa ani, de ex. Sunt sigur ca vom detine mai multa experienta pentru a raspunde la aceasta intrebare inainte de a trebui sa decidem care instrument ar trebui utilizat in urmatoarea decada.
Daca insa politica este concentrata pe problema emisiilor de CO2, putem spune ca acest nivel de pret este ceea ce ne dorim, este la latitudinea statelor membre de a alege intre nuclear, carbune, captarea si stocarea carbonului sau energii regenerabile. Daca se doresc mai multe regenerabile in mixul energetic, pentru transport sau energie, este necesara fixarea a inca unui obiectiv privind regenerabilele, pentru ca doar obiectivul de CO2 de sine statator nu este o garantie pentru investitii ambitioase in energiile regenerabile.

Si avem nevoie de mai multe energii regenerabile?
Cred ca da insa intr-un mod pragmatic si, asa cum am mentionat deja, un nou obiectiv privind energiile regenerabile inseamna o repartizare a sarcinilor si obiectivelor pentru toate statele membre. Toate statele trebuie sa accepte masurile si am mentionat de Polonia si Franta – va fi o provocare dificila. Vom incerca insa nu este sigur ca va fi un succes.

Exista riscul ca statele membre vor argumenta ca stabilirea unui obiectiv privind energiile regenerabile mai mare de 20% interfereaza mixul lor energetic – care ramane o prerogativa nationala, nu europeana?
Pe de o parte acest element este intr-adevar relevant, insa daca in cazul obiectivului de 20%, prin efortul comun al statelor membre si a Parlamentului European [din Bruxelles] emisiile vor fi reduse cu pana la 80%, 20% este in continuare un obiectiv deschis pentru care se pot utiliza energia mareelor, energia eoliana, solara, biomasa, etc., astfel fiind o noua competenta subordonata unui obiectiv european.
Daca se merge pe 30% sau in sectorul energetic pana la 40% sau 50% energii regenerabile, depinde de statele membre de a decide intre nuclear si/sau carbune sau gaz, si in conformitate cu obiectivul stabilit sa se hotarasca daca este necesar mai multe investitii in energie eoliana, solara, hidroenergie sau mai multe investitii europene in afara Austriei si Poloniei.
Obiectivul de 20% stabilit inseamna 10% alocat sectorului transportului si indirect aprox. 35% alocat sectorului energiei. Daca dorim stabilirea unui nou obiectiv, este necesar un procent de 40% sau mai mare pentru 2030 alocat sectorului energetic. Daca luati exemplul Frantei cu 76% energie nucleara sau Polonia cu 90% carbune, va fi dificil sa le convingem asupra unui nou obiectiv obligatoriu privind energiile regenerabile.
Dar poate trebuie sa fim mai flexibili. Poate putem ajunge la o intelegere de 40% sau mai mult si unele state membre sa mearga pe 50% sau 60% in timp ce altele sa aiba obiective obligatorii de 30% sau 35%. Trebuie sa acceptam si ar trebui initiate conditii diferite de indeplinire a obiectivelor pentru statele membre, care sa fie acceptate si realizabile astfel incat la sfarsitul zilei sa ajungem la un echilibru la nivel european, de 40-45% energie sa provina din energii regenerabile.

Deci am putea avea un obiectiv obligatoriu, insa un sistem de repartizare a sarcinilor mult mai flexibil decat in trecut permite o raspandire mai buna a angajamentelor intre statele membre?
Da, Polonia ar putea merge pe un procent de 20% energii regenerabile, Danemarca pe 60%, Austria pe 40-45% si Germania pe 40%, de ex.

Avand in vedere cazul Poloniei si a carbunelui, care este viitorul captarii si stocarii carbonului in Europa, cu toate dificultatile actuale de finantare?
Avem nevoie de captarea si stocarea carbonului, insa in prezent este dificil. Avem contacte stranse cu parteneri de la sase proiecte pilot, detinem cateva instrumente posibile pentru a reactiva aceste proiecte pilot ca ele sa devina caz de afaceri, cu statele membre si partenerii industriali, si poate ca pretul CO2 este unul dintre aceste instrumente. Fondurile nationale din statele membre este al doilea si, poate, un nivel mai ridicat al subventiilor europene din bugetul nostru UE este al treilea. Speram sa formam un pachet din toate aceste instrumente inainte de sfarsitul anului, intr-o comunicare privind captarea si stocarea carbonului. Speram sa venim cu proiectele demonstrative de functionare in 2015.

Insa sunt necesare sute de milioane. In special la nivel national exista multa incertitudine. Se poate materializa o astfel de suma?
Cred ca da. S-a facut un calcul in cadrul programelor noastre europene pentru sase proiecte pilot. Acum avem doua noi directii: scaderea pretului CO2 si cresterea investitiilor necesare in tehnologie.

Credeti ca presedintia UE daneza va accepta un acord privind noua directiva a eficientei energetice?
Suntem optimisti in acest sens si speram sa ajungem la un rezultat cu presedintia daneza inainte de sfarsitul lui iunie. Exista o polemica puternica, insa este constructiva, iar tot mai multe state membre sunt interesate sa ajunga la o decizie. Parlamentul European este un partener puternic pentru noi, astfel ca sunt chiar optimist, da.

Statele membre par reticente in acceptarea masurilor obligatorii de orice fel in privinta eficientei – asta dupa ce au afirmat ca nu au dorit obiective obligatorii. Credeti ca eficienta energetica este dincolo de scopul politicii energetice europene?
Nu, este posibila ajungerea la masuri obligatorii privind eficienta energetica. Pe baza tratatului de la Lisabona, detinem competenta necesara. Insa intrebarea este daca dorim sa utilizam aceasta competenta europeana sau daca Consiliul [de Ministri, adica statele membre] accepta sa utilizeze aceasta competenta europeana.
Care este problema principala? Daca privim cazul cladirilor, ele reprezinta 40% din totalul consumului de energie. Daca se investeste in cladiri existente, este o investitie pe termen lung. Daca se restaureaza o cladire din temelii, investitia va genera profit intr-un interval de timp de 15-25 ani. In aceste vremuri de criza si buget redus, multi primari, autoritati locale si guverne pot sustine ca in prezent, investitia in cladiri pentru reducerea facturii de energie in 15-25 ani nu este o prioritate politica.
Dar cred ca trebuie sa fim credibili. Nu putem sustine acest argument al unei actiuni rapide si al celei mai bune surse de energie europene in fiecare duminica, iar de luni pana sambata sa actionam contrar. Acum este timpul sa fim credibili.

De gaz se spune adesea a fi partenerul natural al energiile regenerabile. Cum va evolua acest sector alaturi de ce al energiilor regenerabile? Avem nevoie de proiecte mari, cum ar fi Coridorul Sudic cu castigurile de eficienta preconizate?
In perspectiva noastra energetica, gazul joaca un rol important. Si avem nevoie de mai multe importuri de gaze pentru ca sursele noastre – de ex. Marea Britanie, Olanda – se vor termina. Exista probabil gaze de sist in Polonia, fiind o solutie alternativa, dar nu sigura. Astfel ca este necesara o strategie clara in privinta gazului, avem nevoie de diversificare, care inseamna noi sisteme de conducte si noi surse.
Si, din moment ce gazul nu este fara emisii de CO2 - poate ca gazul in energie inseamna 60% din carbune la emisiile din energie - astfel captarea si stocarea carbonului este cheia, de asemenea. In perspectiva noastra, putem spune ca pana in 2035 cel mai tarziu, gazul in energie inseamna captarea si stocarea carbonului. Captarea si stocarea carbonului pentru centrale electrice pe carbune este important in prezent si poate fi la fel pe mai departe pana in 2030-5.

Vedeti un viitor al carbunelui in Europa?

“Daca venim cu solutii tehnice si economice la captarea si stocarea carbonului, carbunele este binevenit in cadrul mixului nostru energetic”
(c) Sipa Press/Rex Features

Vad un viitor al carbunelui in lume: in China, India, Africa de Sud, Rusia si in unele state membre din Europa. Daca venim cu solutii tehnice si economice la captarea si stocarea carbonului, carbunele este binevenit in cadrul mixului nostru energetic, poate nu la nivelul din prezent, dar cu o anumita relevanta pentru cateva decenii.

Privind dincolo de luna iunie, ce putem astepta de la piata interna a comunicatiilor, in toamna?
Piata noastra interna a comunicatiilor va fi punctul de plecare al dezbaterii asupra planurilor pietei, mecanismelor de piata si capacitatii pietelor. Astfel ca intr-adevar, energiile regenerabile, siguranta aprovizionarii si noile investitii in centrale electrice pe gaz sunt parte a unei imagini mai ample cu privire la modul de stabilire si incheiere al unei piete interne.
Trebuie sa facem acest lucru prin ordin al Consiliului European si este in scopul tuturor intereselor noastre europene. Pentru energii regenerabile avem o perioada de cativa ani in care trebuie sa acceptam subventii si ajutorul statului, nu in sensul unei povesti care nu se mai termina ci intr-o maniera progresiva si cu o optiune clara de a avea o piata interna functionala in care energiile regenerabile sunt competitive pe piata.

http://www.europeanenergyreview.eu/, www.buildup.eu