Semnificatia zilei de 13 septembrie. Istoricul evenimentelor.

Batalia din Dealul Spirii de la Bucuresti – act eroic al pompierilor militari in apararea revolutiei de la 1848 si prima afirmare patriotica a calitatilor morale si de lupta ale ostasilor tinerei armate romane moderne, constituite in urma Pacii de la Adrianopole din 1829.

Video: Oameni si foc - Istoricul pompierilor romani: http://youtu.be/f4Hm3iFgfYo

Intrarea in Bucuresti a trupelor de invazie a prilejuit unitatilor romane prezente in garnizoana – printre care si Compania de Pompieri – unul dintre cele mai inaltatoare momente ale Revolutiei romane de la 1848: inclestarea din Dealul Spirii, devenita simbol al luptei pentru libertate si independenta nationala a poporului roman.
Comandantul Regimentului 2 Infanterie si seful garnizoanei capitalei, colonelul Radu Golescu, primise ordin in ziua de 12 septembrie din partea Locotenentei Domnesti sa deplaseze in ziua urmatoare subunitatile in Dealul Spirii, pentru a participa la primirea unei coloane otomane formate din aproape 6.000 de luptatori si comandata de Kerim Pasa, ce urma sa preia cazarma din acea zona.
Insa lucrurile au luat cu totul alt curs. Printr-o coincidenta, in aceeasi zi de 13 septembrie, cu putin timp inaintea sosirii trupelor otomane avusese loc inmanarea noilor drapele ale Regimentului 2 infanterie. Solemnitatea a influentat moralul si devotamentul ostasilor, vointa de a apara demnitatea nationala.

Site-ul Muzeului National al Pompierilor din Bucuresti (Foisorul de Foc): http://www.muzeulpompierilor.ro/index.php
Galerie foto pe linkul de mai jos: http://www.muzeulpompierilor.ro/index.php/2013-04-26-02-08-34/galerie-foto
Tur vizual al Muzeului National al Pompierilor din Bucuresti (Foisorul de Foc) http://youtu.be/a5l02XV9KxM

Aceeasi stare de spirit ii caracteriza si pe ostasii Companiei de Pompieri comandati de capitanul Pavel Zaganescu; acestia voiau sa mearga cu totii la cazarma din Dealul Spirii, convinsi de iminenta unui conflict armat cu otomanii. Soldatii lasati pentru paza cazarmii au cerut comandantului lor: “Luati-ne si pe noi, nu ne lasati in cazarma, ca pe niste nevrednici, caci daca acolo, in Dealul Spirii, va fi vreun razboi, noi vrem sa murim cu fratii nostri!”

Inclestarea propriu-zisa s-a declansat ca urmare a unei altercatii intre un ofiter al Companiei de Pompieri (sublocotenentul Dinca Balsan) si unul otoman; desi impresurati din toate partile de turci, pompierii s-au avantat cu curaj impotriva acestora, alternand focurile de arma cu lupta la baioneta si lovind fara crutare inamicul care, in pofida superioritatii numerice, a fost cuprins de panica. Otomanii au reusit sa puna in pozitie de tragere doua piese de artilerie si au deschis focul asupra pompierilor. Acestia au pornit impotriva tunurilor inamice si dupa o scurta lupta au capturat gurile de foc, pe care le-au intors impotriva dusmanului. Efectele au fost puternice: din randurile otomanilor au cazut zeci de morti si raniti; numai ca, din cauza lipsei de munitie, in cele din urma tunurile au fost abandonate.

Pompierii nu au incetat lupta decat atunci cand Kerim-Pasa, vazand ca nu poate infrange rezistenta garnizoanei din Dealul Spirii, a trimis un ofiter care a propus incetarea focului, garantand in schimb “libera iesire din cazarma” – angajament care mai apoi nu a fost insa respectat de otomani.
Pompierii au dovedit pe timpul luptei din Dealul Spirii vitejie, curaj si dibacie in rezolvarea situatiilor de lupta, capacitate de rezistenta si spirit de sacrificiu in inegala confruntare cu trupele otomane covarsitoare.
Primul Parlament al Romaniei, apreciind sacrificiul eroilor de la 13 septembrie, curajul si patriotismul pompierilor militari, acorda in anul 1860 participantilor la eroicul act pensii pe viata si prima medalie romaneasca: ”PRO VIRTUTE MILITARI”. Iar in 1863, cand ostirea romana primea noile drapele, nu intamplator domnitorul Alexandru Ioan Cuza alegea pentru aceasta festivitate data de 13 septembrie.

In bogata carte a traditiilor de lupta ale pompierilor militari romani s-au inscris si alte glorioase pagini: pe timpul Razboiului de Independenta, cand ostasii pompieri constituiti in baterii de artilerie teritoriala sau in coloane de transport munitii au contribuit la recastigarea suveranitatii Romaniei; in momentele de cumpana ale fauririi Statului national unitar roman de la 1 Decembrie 1918 cand, la retragerea armatei romane in Moldova, corpul pompierilor a ramas in teritoriul vremelnic ocupat de inamic, indeplinind in grele conditii misiunea de aparare a vietii oamenilor si bunurilor impotriva incendiilor; pe timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, companiile de pompieri au intervenit eroic pentru stingerea incendiilor declansate de bombardamentele inamice, atat in Valea Prahovei, cat si in Bucuresti sau alte localitati ale tarii.

In confruntarea cu incendii devastatoare ori cu alte calamitati, pompierii au facut de multe ori dovada sacrificiului suprem, periclitandu-si viata pentru a o apara pe cea a semenilor.

Din decembrie 2004, in Romania functioneaza un nou mecanism de gestionare a situatiilor de urgenta, in conformitate cu standardele impuse de integrarea in structurile NATO si ale Uniunii Europene: a fost organizat si functioneaza Sistemul National de Management al Situatiilor de Urgenta. S-au creat cadrul legal si mecanismele menite sa asigure in mod unitar si integrat apararea vietii cetatenilor, a bunurilor si a mediului impotriva efectelor negative ale incendiilor, inundatiilor, accidentelor si altor tipuri de calamitati, pe timpul producerii unor situatii de urgenta.

Alaturi de “clasicele” misiuni ale pompierilor – de interventie la stingerea incendiilor, la care s-au adaugat si cele de acordare a primului-ajutor in accidente de circulatie, prin Serviciile Medicale de Urgenta, Reanimare si Descarcerare – serviciile profesioniste pentru situatii de urgenta de astazi intervin si la salvarea persoanelor si limitarea pagubelor produse de inundatii sau alte calamitati, ca si la decontaminari, accidente chimice, nucleare sau de alta natura.

http://pompieriiromanieu.wordpress.com/