Perioada medie de amortizare depaseste 50 de ani (in cazuri extreme, 150 de ani)

Costul consumului crescut de energie, epuizarea rezervelor de combustibili fosili si efectul activitatilor umane asupra schimbarilor climatice de la nivel mondial sunt vectori ai politicilor recente privind eficienta energetica. Incepand cu 2000, Uniunea Europeana, prin fondurile politicii sale de coeziune, a cheltuit aproximativ cinci miliarde de euro pentru cofinantarea de masuri privind eficienta energetica in statele membre. Atat Comisia Europeana, cat si statele membre sunt responsabile de buna gestiune financiara a acestor fonduri.

Curtea de Conturi Europeana a evaluat daca investitiile in eficienta energetica efectuate in cadrul politicii de coeziune prezentau un bun raport cost-eficacitate.

Curtea a constatat ca proiectele selectate pentru finantare de autoritatile statelor membre nu aveau obiective rationale din perspectiva raportului cost-eficacitate, si anume costul pe unitate de energie economisita. Obiectivele proiectelor erau economisirea de energie si imbunatatirea confortului, dar proiectele nu erau selectate pentru finantare pe baza potentialului lor de a produce avantaje financiare prin economisirea de energie, ci, mai degraba, pe baza faptului ca, in general, cladirile care faceau obiectul acestor proiecte erau privite ca „pregatite” pentru finantare daca necesitau renovare si daca documentatia acestora respecta cerintele.
„Niciunul dintre proiectele pe care le-am analizat nu continea o evaluare a nevoilor sau, cel putin, o analiza a potentialului de economisire a energiei in raport cu investitiile efectuate”, a declarat domnul Harald Wögerbauer, membrul Curtii responsabil de acest raport. „Statele membre utilizau acesti bani in principal pentru renovarea cladirilor publice, in timp ce eficienta energetica reprezenta, in cel mai bun caz, o preocupare de ordin secundar.”

Perioada de amortizare planificata pentru investitii era, in medie, de 50 de ani, iar in anumite cazuri putea ajunge la 150 de ani, ceea ce inseamna ca fondurile nu erau cheltuite in mod rational, intrucat durata de viata a componentelor sau a cladirilor renovate este mai scazuta. Aceasta situatie poate fi considerata, in mare masura, ca reprezentand o pierdere din punctul de vedere al eficientei energetice.

Context
Rapoartele speciale ale Curtii de Conturi Europene se publica pe tot parcursul anului si prezinta rezultatele unor audituri selectate care au ca obiect domenii specifice ale bugetului UE sau aspecte specifice legate de gestiune.
Acest raport special (RS nr. 21/2012), intitulat „Raportul cost-eficacitate al investitiilor in eficienta energetica efectuate in cadrul politicii de coeziune”, a urmarit sa evalueze daca investitiile in eficienta energetica efectuate in cadrul politicii de coeziune prezentau un bun raport cost-eficacitate. Pentru a putea furniza un raspuns, Curtea a intrebat daca (i) au fost stabilite, in cadrul programarii si al finantarii, conditiile adecvate pentru a permite realizarea unor investitii in eficienta energetica cu un bun raport cost-eficacitate si daca (ii) proiectele privind eficienta energetica a cladirilor publice prezentau un bun raport cost-eficacitate.
Auditul a fost realizat in Republica Ceha, Italia si Lituania – tarile care au primit cele mai mari contributii din partea Fondului de coeziune si a Fondului european de dezvoltare regionala pentru masuri privind eficienta energetica pentru perioada de programare 2007-2013 si care au alocat, de asemenea, cele mai mari sume pentru proiecte pana in 2009.
Auditul a inclus o examinare a patru programe operationale si a unui esantion de 24 de proiecte de investitii privind eficienta energetica a cladirilor publice.

Auditul a concluzionat ca nu au fost stabilite, in cadrul programarii si al finantarii, conditiile adecvate pentru a permite realizarea unor investitii in eficienta energetica cu un bun raport cost-eficacitate si ca proiectele auditate privind eficienta energetica a cladirilor publice nu prezentau un bun raport cost-eficacitate. Aceasta situatie se explica prin faptul ca programele operationale auditate nu au beneficiat de evaluari adecvate ale nevoilor pentru a identifica sectoarele specifice in care se pot obtine economii de energie si optiunile pentru obtinerea acestor economii intr-un mod care sa asigure un bun raport cost-eficacitate, justificand astfel masurile alese si costul acestora.

Conceptul de cost-eficacitate sau cel mai bun raport intre resursele utilizate si rezultatele obtinute nu a fost un factor determinant in momentul in care statele membre au alocat finantarea pentru masuri privind eficienta energetica si pentru proiecte concrete. De asemenea, acest concept nu a facut parte din evaluarea Comisiei anterioara aprobarii programelor operationale.

Desi toate proiectele auditate au inregistrat realizarile fizice planificate, cum ar fi inlocuirea ferestrelor si a usilor sau izolarea peretilor si a acoperisurilor, costul raportat la eventualele economii de energie era ridicat. Un criteriu mai important decat eficienta energetica era necesitatea renovarii cladirilor publice. Desi proiectele auditate vizau economisirea de energie si imbunatatirea confortului, acestea nu au generat un bun raport intre economiile de energie si costul corespunzator al investitiilor. Perioada medie de amortizare planificata pentru investitii era de aproximativ 50 de ani, interval care este mult prea lung avand in vedere durata de viata a componentelor renovate si chiar a cladirilor insesi.

Auditurile energetice fie nu erau obligatorii (Italia, Lituania), fie, in cazul in care erau impuse (Republica Ceha), optiunile de investitii recomandate in cadrul acestora erau mult prea costisitoare. In 18 dintre cele 24 de proiecte auditate, nu au putut fi verificate economiile reale de energie deoarece acestea nu au fost masurate in mod fiabil.

Pentru a ameliora investitiile in eficienta energetica, Curtea recomanda Comisiei sa se asigure ca finantarea acordata prin politica de coeziune pentru masurile privind eficienta energetica se supune urmatoarelor conditii: realizarea unei evaluari adecvate a nevoilor, efectuarea unei monitorizari regulate, utilizarea unor indicatori de
performanta comparabili, precum si utilizarea unor criterii transparente de selectie a proiectelor si a unor costuri standard de investitie pe unitate de energie care trebuie economisita, cu o perioada simpla de amortizare maxima acceptabila.
www.eca.europa.eu