Comunicare a Comisiei catre Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic si Social si Comitetul Regiunilor
(Text cu relevanta pentru SEE)

Bruxelles, 6.6.2012
COM(2012) 271 final
(Text cu relevanta pentru SEE)

1. Introducere
Energia din surse regenerabile ne permite sa ne diversificam sursele de aprovizionare cu energie. In acest fel, siguranta aprovizionarii sporeste, iar competitivitatea europeana se imbunatateste, creand noi sectoare industriale, locuri de munca, crestere economica si posibilitati de export, si reducand in acelasi timp emisiile de gaze cu efect de sera. O crestere puternica a surselor regenerabile de energie pana in 2030 ar putea genera peste 3 milioane de locuri de munca (A se vedea documentul de lucru al serviciilor Comisiei, DG Ocuparea Fortei de Munca, privind „Exploatarea potentialului de ocupare a fortei de munca al cresterii ecologice”, care insoteste pachetul privind ocuparea fortei de munca COM(2012) 173, p. 8. si Ragwitz et al (2009), EmployRES, Fraunhofer ISI Germany et al).
Adoptarea unor tinte mai ambitioase in ce priveste politica in domeniul surselor regenerabile de energie genereaza investitii si deci crearea de locuri de munca in domeniul tehnologiilor de productie bazate pe cunoastere. Tehnologiile care utilizeaza intens capitalul, precum fotovoltaicele si turbinele eoliene terestre si marine, energia termica solara si pompele de caldura predomina, in valoare absoluta, in cadrul unei politici solide de promovare a surselor regenerabile de energie. Pentru multe dintre aceste tehnologii, mana de lucru cunoaste cea mai intensa utilizare in faza de constructie), inclusiv la nivelul intreprinderilor mici si mijlocii. Mentinerea pozitiei de lider detinute de Europa in domeniul energiei din surse regenerabile ne va spori si competitivitatea globala, pe masura ce sectoarele „tehnologiilor curate” devin tot mai importante pe intregul mapamond. In 2007, Uniunea Europeana a stabilit ambitiosul obiectiv de a atinge pana in 2020 o pondere de 20 % a energiei din surse regenerabile si o pondere de 10 % a energiei din surse regenerabile in transporturi si a acompaniat aceste obiective printr-o serie de politici de sprijin (Printre acestea se numara reformele administrative, normele privind reteaua si planurile nationale de actiune pe 10 ani in domeniul energiei regenerabile). Tinta privind energia din surse regenerabile reprezinta un obiectiv principal al strategiei Europa 2020 pentru o crestere inteligenta, durabila si favorabila incluziunii. La inceputul anului 2012 s-a constatat aceste politici incep sa functioneze si UE se afla pe drumul cel bun in vederea realizarii obiectivelor (In 2009 si 2010 energia din surse regenerabile a crescut in mod semnificativ. UE isi atinsese primul obiectiv intermediar pentru 2011/2012 inca din 2010) (a se vedea capitolul 1 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei).

Cu toate acestea, criza economica i-a facut pe investitori sa manifeste prudenta fata de sectorul energetic. Pe pietele energetice liberalizate ale Europei, cresterea energiei din surse regenerabile depinde de investitiile sectorului privat, care se sprijina, la randul lor, pe stabilitatea politicii in domeniul energiei din surse regenerabile. Investitiile in infrastructura, productie si logistica presupun si investitii conexe - in instalatii de testare, productia de cabluri, uzine si nave pentru constructia de instalatii eoliene marine. In paralel cu implementarea si punerea in aplicare riguroasa a directivei privind energia din surse regenerabile (Directiva 2009/28/CE), pentru a garanta efectuarea investitiilor necesare este nevoie de clarificarea politicii pe termen lung.

Perspectiva energetica 2050 (COM(2011) 885/2) se bazeaza pe piata unica a energiei (De asemenea, Comisia pregateste o comunicare privind progresele realizate in ceea ce priveste punerea in aplicare a pietei unice a energiei, care urmeaza sa fie publicata mai tarziu in cursul acestui an), pe punerea in aplicare a pachetului privind infrastructura energetica si pe obiectivele climatice, astfel cum sunt prezentate in Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitiva cu emisii scazute de dioxid de carbon pana in 2050 (COM(2011) 112). Indiferent de scenariul ales, in anul 2050 cea mai mare parte a ofertei de energie va proveni din surse regenerabile. O puternica dezvoltare a energiei din surse regenerabile constituie asa-numita optiune „fara regrete”. Cu toate acestea, in pofida existentei unui cadru solid pana in 2020, Perspectiva energetica sugereaza ca, in lipsa altor interventii, dupa 2020 cresterea energiei regenerabile se va reduce brusc, din cauza costurilor mai mari si barierelor existente, comparativ cu combustibilii fosili. Clarificarea timpurie a strategiei post 2020 va aduce beneficii reale pentru investitorii in sector si in infrastructura, precum si in mod direct pentru investitorii in sectorul energiei din surse regenerabile.

In forma actuala, Directiva 2009/28/CE privind energia din surse regenerabile este conceputa pentru a asigura atingerea tintelor privind energia din surse regenerabile pentru anul 2020. Directiva prevede adoptarea, in 2018, a unei foi de parcurs privind perioada de dupa 2020. Cu toate acestea, partile interesate au solicitat deja mai multa claritate cu privire la evolutiile politicii de dupa 2020. Din acest motiv, Comisia considera ca este important sa inceapa inca de pe acum pregatirea pentru perioada de dupa 2020. Prezenta comunicare explica modul de integrare a energiei din surse regenerabile in piata unica, ofera o serie de orientari privind cadrul actual pana in anul 2020 si prezinta potentiale optiuni de politica pentru perioada de dupa 2020, pentru a se asigura continuitatea si stabilitatea, permitand cresterea productiei de energie din surse regenerabile a Europei pana in 2030 si ulterior. Comunicarea este insotita de un document de lucru al serviciilor Comisiei si de o evaluare a impactului.

2. Integrarea energiei din surse regenerabile in piata interna
In vederea atingerii tintei de 20 %, directiva privind energia din surse regenerabile (Directiva 2009/28/CE) a stabilit tinte nationale obligatorii. Pentru a atinge tintele respective, statele membre au posibilitatea de a recurge la scheme de ajutor si de a aplica masuri de cooperare (articolele 3, 6 si 9). Pe baza planurilor de actiune nationale in domeniul energiei regenerabile, a schemelor de ajutor puse in aplicare de statele membre si a investitiilor continue in cercetare si dezvoltare, sectorul energiei din surse regenerabile din Europa s-a dezvoltat mult mai rapid decat se prevazuse in momentul elaborarii directivei. Producatorii de energie din surse regenerabile au devenit actori importanti pe piata energiei.

Evolutiile pietei si costurile
Cresterea puternica a pietelor de energie din surse regenerabile arata ca se produce o „maturizare” semnificativa a tehnologiilor. In cei cinci ani de dinaintea anului 2010 costurile medii ale sistemelor fotovoltaice au scazut cu 48 %, iar costurile modulelor cu 41 %. La nivelul sectorului se preconizeaza scaderea in continuare a costurilor pe baza cresterii antrenate de politicile de ajutor guvernamentale actuale, de reforme si de indepartarea barierelor la intrarea pe piata. Costurile investitiilor in energia eoliana terestra au scazut cu 10 % intre 2008 si 2012. Se preconizeaza ca sistemele fotovoltaice si productia de energie eoliana terestra vor deveni competitive pe mai multe piete pana in 2020. Cu toate acestea, pentru realizarea competitivitatii este nevoie de angajament politic in favoarea unor cadre de reglementare care sa vina in sprijinul politicii industriale, al dezvoltarii tehnologice si al eliminarii perturbarilor de pe piata. Alte tehnologii urmeaza modele de maturizare diferite, dar in general se preconizeaza ca si costurile de capital ale acestora vor scadea.

Este important sa continuam sa utilizam toate instrumentele care ne stau la dispozitie pentru a reduce costurile, pentru a garanta faptul ca tehnologiile in domeniul energiei din surse regenerabile devin competitive si, in ultima instanta, determinate de piata. Politicile care impiedica investitiile in surse regenerabile de energie ar trebui revizuite si, in mod concret, ar trebui eliminate treptat subventiile in favoarea combustibililor fosili. Tinand cont de complementaritatea politicilor in domeniul climei si in domeniul energiei din surse regenerabile, este nevoie de o piata functionala a carbonului, precum si de impozite pe energie concepute in mod corespunzator, care sa ofere investitorilor stimulente clare si puternice pentru a investi in tehnologiile cu emisii scazute de carbon si in dezvoltarea acestora. In acelasi timp, energia din surse regenerabile ar trebui sa se fie integrata treptat pe piata, cu sprijin redus sau zero, iar in timp ar trebui sa contribuie la stabilitatea si siguranta retelei, in mod egal cu sursele conventionale de energie electrica si cu preturi competitive ale energiei electrice. Pe termen mai lung, trebuie asigurate conditii echitabile de concurenta.

Imbunatatirea schemelor de ajutor
Costul energiei din surse regenerabile nu este determinat numai de resursele eoliene, solare, de biomasa sau de apa; costurile proiectului sunt determinate si de costurile administrative (A se vedea Ecorys, 2008, Evaluarea barierelor in calea energiei din surse regenerabile care nu sunt legate de costuri, raport TREN/D1/48 - 2008.) si de costurile de capital. Procedurile de autorizare complicate, lipsa ghiseelor unice, introducerea de proceduri de inregistrare, procesele de planificare care pot dura luni sau ani si teama de modificarea retroactiva a schemelor de ajutor sporesc riscul proiectelor (a se vedea capitolul 2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Un nivel de risc atat de ridicat, in special in tarile cu piete de capital tensionate, conduce la un cost al capitalului foarte mare, crescand costul unor proiecte in domeniul energiei din surse regenerabile si subminandu-le competitivitatea. Asadar, regimurile administrative simple, schemele de ajutor stabile si fiabile si facilitarea accesului la capital (de exemplu prin scheme de ajutor de stat) vor contribui la competitivitatea energiei din surse regenerabile. In acest context, Banca Europeana de Investitii si institutiile publice nationale pot juca un rol cheie. In prezent, majoritatea tehnologiilor in domeniul energiei din surse regenerabile se prevaleaza de schemele de ajutor nationale (Exceptiile, sau exceptiile partiale, includ hidroenergia, anumite surse de energie geotermala si de biomasa, pompele de caldura si instalatiile solare de producere a energiei termice pe unele piete), dar doar o mica parte din piata energetica este afectata: mai putin de o treime din cota de 19 % din consumul total de energie electrica provenind din surse regenerabile de energie este la adapost de preturile determinate de piata. In sectorul transporturilor, toate formele de carburanti alternativi proveniti din surse regenerabile de energie pot reprezenta aproape 10 % din tinta stabilita pentru transporturi, desi dezvoltarea este impiedicata de preturile ridicate ale sistemelor de transport conexe si de infrastructura insuficienta privind carburantii (Carte alba, Foaie de parcurs pentru un spatiu european unic al transporturilor – Catre un sistem de transport competitiv si eficient din punct de vedere al resurselor. COM(2011) 144 final). Obligatiile privind amestecarea biocarburantilor sunt des intalnite, iar biocarburantii reprezinta circa 4% din carburantii folositi in transporturi. In principiu, furnizorii de carburanti transfera costurile consumatorilor. In sectorul incalzirii si racirii (13 % din acesta provenind din surse de energie regenerabile), sprijinul a fost retras in cazul anumitor piete si tehnologii mature (de exemplu, energia termica solara).

Ar trebui ca in cele din urma tehnologiile care sunt in faza de maturitate si functioneaza pe piete competitive, cu o piata functionala a carbonului, sa nu mai aiba nevoie de sprijin. Intre timp, schemele de ajutor sunt ajustate in fiecare stat membru (15 state membre ofera in prezent scheme de ajutor care expun producatorii la preturile determinate de piata – a se vedea capitolul 2 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Astfel de reforme ale schemelor de ajutor sunt necesare pentru a se asigura ca acestea isi ating obiectivele cu costuri minime. Trecerea cat mai rapida posibil catre sistemele care-i expun pe producatori la riscurile preturilor determinate de piata incurajeaza competitivitatea tehnologiilor. Cu toate acestea, ar putea fi nevoie in continuare de o anumita forma de ajutor pentru cercetare si dezvoltare si de alte forme de ajutor financiar sau administrativ pentru tehnologiile noi, mai putin mature. Astfel, este posibil ca anumite scheme de ajutor care permit indeplinirea cu costuri minime a unor obiective bine definite sa mai fie necesare si dupa 2020. Un bun exemplu in acest sens este schema de ajutor „NER 300”, care utilizeaza venituri obtinute la licitatiile din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii pentru a declansa demonstrarea si raspandirea rapida a tehnologiilor inovatoare in domeniul energiei din surse regenerabile.

Modificarile recente aduse schemelor de ajutor au fost declansate, in unele cazuri, de cresterea foarte rapida a cheltuielilor in domeniul energiei din surse regenerabile, crestere care nu este sustenabila pe termen scurt. In unele state membre, modificarile aduse schemelor de ajutor nu au fost suficient de transparente, au fost introduse subit si uneori chiar au actionat retroactiv sau au introdus moratorii. Pentru tehnologiile si investitiile noi care inca depind de sistemele de sprijin, astfel de practici submineaza increderea investitorilor in acest sector. Mai mult, schemele de ajutor nationale divergente, bazate pe stimulente diferite ar putea crea bariere la intrare si i-ar putea impiedica pe operatorii de pe piata sa aplice modele de afaceri transfrontaliere, constituind un obstacol in calea dezvoltarii afacerilor respective. Un asemenea risc de a afecta piata unica trebuie evitat; sunt necesare mai multe eforturi si pentru a asigura coerenta abordarilor din diferite state membre, in scopul de a elimina perturbarile si de a dezvolta sursele regenerabile de energie cu costuri minime. In acest sens, Comisia intentioneaza sa elaboreze orientari privind cele mai bune practici si experienta dobandita in aceste domenii si, in masura in care este necesar, privind reforma schemelor de ajutor, pentru a contribui la imbunatatirea coerentei abordarilor nationale si pentru a evita fragmentarea pietei interne. Principiile acestora sunt prezentate in capitolele 3 si 4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei. Principiile privind schemele de ajutor trebuie sa fie stabilite in asa fel incat sa reduca la minimum perturbarile de pe piata, sa evite supracompensarea si sa asigure o abordare coerenta in toate statele membre. Acestea vor aborda problema transparentei, a previzibilitatii si a nevoii de a stimula inovarea (Vor fi detaliate sugestiile cuprinse in COM(2011) 31 si SEC(2001) 131.).

Stimularea cooperarii si a comertului
Din punct de vedere istoric, statele membre si-au dezvoltat propriile resurse de energie regenerabila, contribuind la reducerea emisiilor proprii, reducand importurile de combustibili fosili si creand locuri de munca pe teritoriul lor. Cu toate acestea, crearea unei piete energetice europene, precum si dorinta permanenta de a reduce costurile ori de cate ori este posibil ar trebui sa aiba drept rezultat intensificarea tranzactiilor avand ca obiect toate formele de energie din surse regenerabile. Pentru a facilita acest proces, directiva privind energia din surse regenerabile a creat mecanisme de cooperare care permit ca energia din surse regenerabile produsa intr-un stat membru sa fie luata in considerare la evaluarea atingerii obiectivului unui alt stat membru (a se vedea capitolul 4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Totusi, inca nu s-a recurs foarte mult la aceste posibilitati, in ciuda potentialelor beneficii economice pentru ambele parti (Comisia a calculat ca un nivel optim al tranzactiilor cu energie din surse regenerabile ar putea permite economisirea a pana la 8 miliarde EUR pe an [SEC(2008) 85 vol. II].). Doar doua state membre (LU si IT, cu toate ca cea de-a doua a aratat recent ca este posibil ca in cele din urma sa nu aiba nevoie sa utilizeze mecanismele.) au indicat ca vor folosi mecanisme de cooperare pentru a-si realiza obiectivele pentru 2020. Pe „partea ofertei”, se preconizeaza ca zece state membre (BU, EE, DE, EL, LT, PO, PL, SK, ES, SW.) vor avea un „excedent” disponibil pentru alte state membre. Lucrurile s-ar putea schimba, totusi, pana in 2020, iar Comisia va continua sa monitorizeze situatia indeaproape.

Printre proiectele in curs de dezvoltare care s-ar putea prevala de mecanismele de cooperare se numara proiectul de energie solara „Helios” din Grecia, proiectele sau schemele de ajutor comune din marile nordice si initiative similare din tarile sud-mediteraneene si din cadrul politicii europene de vecinatate in sens mai larg. Astfel de initiative se discuta deja cu o serie de tari terte (Norvegia si Islanda adopta un volum mare de legislatie europeana pentru a participa pe aceeasi piata; Comunitatea Energiei este in procesul de adoptare a unor intelegeri similare; Comisia colaboreaza cu Elvetia pentru a imbunatati coerenta politicilor; iar acordurile de ajutor pentru dezvoltare, cooperarea si viitoarele acorduri de liber schimb incheiate de UE sunt utilizate pentru a ameliora coerenta cu vecinii Europei din Balcani si din sudul Mediteranei.). Cooperarea la dezvoltarea energiei solare, atat pentru consum intern, cat si pentru export, poate constitui un element cheie in cadrul unei agende globale pentru crestere substantiala intr-un sector viabil al energiei din surse regenerabile si poate revela potentialul de crestere economica si de ocupare a fortei de munca al acestui sector. Pentru a stimula in continuare productia de energie din surse regenerabile in tarile invecinate si in cooperare cu acestea, Comisia urmeaza sa intreprinda urmatoarele:

a) sa faciliteze cooperarea internationala pentru dezvoltarea energiei din surse regenerabile, atat prin facilitarea exploatarii la maximum a mecanismelor de cooperare prin care s-ar putea dezvolta sursele regenerabile de energie in regiunea sud-mediteraneana si, in contextul consolidarii dialogului politic UE-Mediterana de Sud privind schimbarile climatice, sa solicite un mandat de negociere a unuia sau mai multor acorduri bilaterale/multilaterale care sa permita utilizarea creditelor de la proiectele in domeniul energiei din surse regenerabile in regiunea sud-mediteraneana.

b) sa propuna masuri specifice avand ca scop stimularea comertului cu energie electrica din surse regenerabile in cadrul unui viitor acord cu partenerii din nordul Africii, de exemplu pe baza unor mandate de negociere specifice, care sa faciliteze calea spre o comunitate a energiei UE-Mediterana de Sud.

c) sa propuna extinderea cadrului Directivei 2009/28/CE la tarile din regiunea PEV (Politica europeana de vecinatate) si in special la tarile din regiunea sud-mediteraneana.

Pe baza experientei de pana acum, Comisia va elabora orientari pentru a facilita si simplifica tranzactionarea energiei din surse regenerabile (a se vedea capitolele 3 si 4 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei), astfel incat mecanismele de cooperare de dupa 2020 sa reprezinte simple mijloace de tranzactionare a energiei din surse regenerabile atat in cadrul, cat si in afara UE. O convergenta mai mare, care sa presupuna si scheme de ajutor comune, ar asigura exploatarea surselor de energie regenerabila cu costuri mai mici, precum si o abordare mai compatibila cu piata unica.

Un alt aspect al comertului international si al energiei din surse regenerabile se refera la comertul cu produse si la gradul de deschidere a pietelor. Pe piata mondiala relativ noua a echipamentelor legate de energia din surse regenerabile vedem dovezi clare ca piata este in crestere, iar concurenta internationala are un efect benefic asupra inovarii si costurilor. Mai mult, pe aceasta piata concurentiala la nivel global, industria europeana este in continuare prezenta si trebuie sa-si intareasca avantajul competitiv. Asa cum se observa in sectorul fotovoltaicelor, valoarea adaugata in UE predomina si genereaza locuri de munca si crestere (EPIA (EUPVSEC 2011) estimeaza ca, in ciuda concurentei, 55 % din valoarea adaugata a modulelor si 70 % din valoarea adaugata a sistemelor fotovoltaice se produce in Europa). Avand in vedere beneficiile aduse de extinderea comertului mondial, este important ca barierele in calea comertului, cum ar fi reglementarile privind continutul local sau inchiderea partiala a pietelor de achizitii publice sa fie eliminate. Prin urmare, Comisia va continua sa promoveze comertul echitabil si liberalizat in sectorul energiei din surse regenerabile.

3. Deschiderea pietei energiei electrice si sursele regenerabile de energie
Sectorul incalzirii si racirii este o piata cu un pronuntat caracter local, care necesita reforme si infrastructura pe plan local. Dezvoltarea energiei din surse regenerabile in sectorul transportului are loc pe o piata a carburantilor deschisa in intreaga Europa, trasatura care se va accentua datorita claritatii aduse de viitoarele cerinte de etichetare a carburantilor. Pe de alta parte, sectorul electricitatii este pe cale sa fie transformat intr-o piata unica europeana.

Ca raspuns la apelul sefilor de stat si de guvern de a finaliza piata interna a energiei pana in 2014 in sectorul energiei electrice, Comisia colaboreaza cu autoritatile de reglementare si cu partile interesate pentru a armoniza normele privind piata si exploatarea retelelor. Impreuna cu punerea in aplicare a celui de al treilea pachet legislativ, acest lucru ar trebui sa deschida pietele nationale, sa intensifice concurenta, sa sporeasca eficienta pietei si posibilitatile de alegere aflate la dispozitia consumatorului. Acest lucru ar facilita in acelasi timp intrarea si integrarea pe piata a unor noi actori, inclusiv intreprinderile mici si mijlocii si alti producatori de energie din surse regenerabile.

Pe masura ce sunt elaborate norme noi, acestea trebuie sa tina seama de natura schimbatoare a sectorului energiei electrice din UE, care se bazeaza pe o piata concurentiala cu numerosi producatori de energie electrica, inclusiv o productie mai mare de energie electrica variabila din surse eoliene si solare. Introducerea unor astfel de norme care sa reflecte specificitatile noilor forme de productie, de exemplu prin posibilitatea tranzactionarii mai apropiate de tranzactionarea in timp real, dar si prin eliminarea obstacolelor in calea integrarii depline a pietei, va permite producatorilor de energie din surse regenerabile sa participe pe deplin la o piata cu adevarat concurentiala si sa preia treptat aceleasi responsabilitati ca producatorii conventionali, inclusiv in ceea ce priveste echilibrarea.

Piata liberalizata a energiei electrice ar trebui sa garanteze, de asemenea, ca toti operatorii obtin profituri suficient de mari incat sa isi acopere costurile de investitii pentru noile capacitati de productie necesare pentru a mentine adecvarea sistemului (asigurarea unui nivel adecvat de investitii pentru a garanta aprovizionarea neintrerupta cu energie electrica). Cu toate acestea, preturile cu ridicata ale energiei electrice, calculate pe baza costurilor marginale pe termen scurt, ar putea fi supuse unor presiuni in sensul reducerii, datorita dezvoltarii energiei electrice eoliene si solare (cu costuri marginale apropiate de zero). Piata ar trebui sa poata reactiona prin reducerea ofertei atunci cand preturile sunt mici si prin cresterea acesteia atunci cand preturile sunt mari. Schimbarile preturilor determinate de piata trebuie sa stimuleze flexibilitatea, inclusiv instalatiile de depozitare, flexibilitatea la nivelul productiei, gestionarea cererii (intrucat consumatorii reactioneaza la schimbarea modelelor de fluctuatie a preturilor).

Totusi, anumite state membre se tem ca investitiile in capacitatea de productie a energiei electrice nu vor fi adecvate. Ca urmare, au instituit „plati pentru capacitate” in cadrul carora guvernele stabilesc nivelurile necesare ale capacitatii de generare. O astfel de abordare ar putea incuraja investitiile, dar opereaza si o separare a deciziilor de investitii de semnalele de pret de pe piata. Mai mult, daca este conceputa defectuos, ar putea instaura definitiv solutii axate pe productie care impiedica introducerea unor forme noi de flexibilitate. Ar fi afectate si productia descentralizata agregata, reactia din partea cererii si zonele de echilibrare extinse. De asemenea, ar rezulta o segmentare a pietelor nationale, subminand comertul transfrontalier necesar pentru o piata europeana eficienta a energiei electrice si pentru raspandirea pe scara larga a energiei din surse regenerabile.

Pentru ca mecanismele de pe piata sa atraga investitiile in flexibilitate de care este nevoie, trebuie sa ne asiguram ca au capacitatea de a aduce pe piata mai multi actori, noi produse si tehnologii, printr-o extindere a pietelor de echilibrare. Mecanismele de pe piata trebuie sa fie coerente cu piata unica, deci trebuie dezvoltate si imbunatatite. Acest aspect va fi discutat si analizat in continuare in viitoarea comunicare a Comisiei privind piata interna a energiei.

4. Transformarea infrastructurii noastre
Pachetul propus de UE privind infrastructura energetica (COM(2011) 658) identifica 12 coridoare prioritare de infrastructura energetica, propune proceduri accelerate de acordare a permiselor, norme privind partajarea costurilor si acordarea, in cazul in care este necesar, de finantare UE in cadrul mecanismului Conectarea Europei (9,12 miliarde EUR pentru energie, 2014-2020) (Infrastructura necesara pentru combustibilii utilizati in transporturi obtinuti din surse regenerabile de energie, care cuprind statiile de realimentare cu combustibili alternativi, standardele si politicile comune si, in cazul electromobilitatii, gestionarea imbunatatita a sistemelor sunt analizate in detaliu in Cartea alba a transporturilor din 2011 privind strategia referitoare la combustibilii alternativi (Carte alba, Foaie de parcurs pentru un spatiu european unic al transporturilor – Catre un sistem de transport competitiv si eficient din punct de vedere al resurselor. COM(2011) 144 final) si sunt abordate in cadrul orientarilor TEN_T revizuite [COM(2011) 650].). Aceasta nu doar din cauza nevoii de a integra mai multa energie electrica eoliana si solara (5 % din energia electrica furnizata in prezent in UE), dar si pentru a crea o piata integrata a UE si pentru a inlocui activele perimate. 

Pachetul privind infrastructura energetica a estimat ca sunt necesare aproximativ 100 miliarde EUR numai pentru noile linii de transport al energiei electrice. Pachetul privind infrastructura energetica completeaza directivele privind piata interna a energiei (Directivele 2009/72/CE si 2009/73/CE), care, prin masuri vizand o mai buna coordonare a planificarii, dezvoltarii si exploatarii infrastructurii si instalarea contoarelor inteligente, au deschis calea spre o infrastructura energetica europeana integrata. Ambele initiative sunt esentiale pentru
transformarea sectorului energiei electrice. Crearea pietei unice, noile tehnologii, noii actori de pe piata, noii furnizori de servicii auxiliare - toate acestea graviteaza in jurul nevoii de infrastructura noua.

Ponderea energiei eoliene si a energiei solare in totalul energiei electrice 

Sursa: Eurostat 2010, planurile nationale 2020.

In cele 21 de state membre in care ponderea energiei variabile din surse regenerabile in sistemul de energie electrica este mai mica de 5 %, productia de energie din surse regenerabile legata de limitele impuse de infrastructura nu cauzeaza probleme de echilibrare sau cauzeaza astfel de probleme doar la nivel local. Cu toate acestea, in cele sase state membre in care ponderea energiei electrice eoliene si solare este de peste 5 % au fost deja luate masuri pentru a asigura o mai mare flexibilitate, chiar si in sistemele izolate, astfel incat sa se garanteze echilibrarea si stabilitatea retelei (A se vedea IEA 2011, „Exploatarea energiei variabile din surse regenerabile: un ghid pentru problema echilibrarii”). Provocarea reprezentata de acoperirea viitoarelor nevoi de infrastructura va depinde foarte mult de capacitatea noastra de a dezvolta in acelasi timp energia din surse regenerabile, infrastructura de retea si solutiile operationale imbunatatite pe piata unica.

Cresterea productiei descentralizate (de energie din surse regenerabile) si a reactiei din partea cererii vor necesita investitii suplimentare in retelele de distributie, care au fost concepute pentru a transmite curent electric catre consumatorii finali, si nu pentru a absorbi productia de energie provenita de la mici producatori. Productia descentralizata extinsa pe scara larga inlocuieste energia electrica provenita din retea si transforma consumatorii in consumatoriproducatori. Asadar, desi unele capacitati de productie noi sunt mai indepartate de centrele traditionale de consum si necesita modernizarea infrastructurii de transport (in special in zonele in care fluxurile in bucla (Fluxurile in bucla se produc atunci cand energia electrica parcurge un traseu neplanificat, ca urmare a lipsei de infrastructura. Un exemplu clasic il constituie fluxurile dinspre nordul spre sudul Germaniei, trecand prin Polonia sau Benelux, care sunt cauzate de infrastructura inadecvata pe axa nord-sud a Germaniei) pun probleme), o productie descentralizata semnificativa ar putea reduce nevoia de infrastructura de transport in alte zone. A treia modalitate prin care infrastructura poate transforma sistemul este prin dezvoltarea retelelor inteligente. Pentru a asigura echilibrul optim intre cerere si oferta, va fi nevoie ca producatorii, inclusiv noii microproducatori, consumatorii si operatorii de retea sa poata comunica in timp real. In acest scop vor trebui elaborate standarde, modele de piata si de reglementare adecvate. Dezvoltarea infrastructurii este urgenta si esentiala pentru succesul pietei unice si pentru integrarea energiei din surse regenerabile. Adoptarea rapida a propunerilor legislative din cadrul pachetului privind infrastructura energetica este esentiala in acest sens, mai ales pentru a accelera constructia de infrastructura noua, cu impact transfrontalier. Comisia va continua sa colaboreze cu operatorii sistemelor de distributie si de transport, cu autoritatile de reglementare, cu statele membre si cu reprezentantii sectorului pentru a asigura accelerarea dezvoltarii infrastructurii energetice, in vederea finalizarii procesului de integrare a retelelor si pietelor europene.

5. Intarirea pozitiei consumatorilor
Pe pietele energiei, posibilitatea consumatorilor de a alege si concurenta variaza foarte mult de la un sector la altul. In sectorul transporturilor exista intr-o anumita masura posibilitatea de a alege un furnizor de carburant, insa nu exista inca o piata la nivelul UE pentru carburantii alternativi. In sectorul energiei termice, consumatorii se bucura de o anumita independenta prin utilizarea energiei termice solare sau a surselor locale de energie geotermala. Și, cu toate ca deschiderea pietei a inceput sa se produca atat in sectorul gazelor cat si in cel al energiei electrice, sunt inca destul de des intalnite atat limitarea optiunilor aflate la dispozitia consumatorilor, cat si preturile reglementate. Toate acestea sunt pe cale de a se schimba odata cu deschiderea completa a pietelor cu amanuntul si cu posibilitatile mai mari de a cumpara „energie verde”.

Beneficiile cele mai mari ar trebui sa fie aduse de combinatia dintre contoarele inteligente si microgenerare. Contoarele inteligente le vor arata consumatorilor cat platesc pentru curentul electric, in timp real, si ii vor ajuta sa-si reduca consumul de energie. Acestea, impreuna cu dezvoltarea „produselor inteligente”, care pot reactiona la semnale de pret transmise electronic, le permit consumatorilor sa-si modifice consumul pentru a profita de preturile mici. In plus, reactia individuala „din partea cererii” poate fi agregata de noii actori de pe piata pentru a oferi economii de consum semnificative atunci cand preturile sunt mari. Asa cum s-a discutat in evaluarea impactului care insoteste prezentul document, aceasta „taiere a varfului de sarcina” poate genera economii financiare majore prin reducerea nevoii de capacitate de generare de varf.

Introducerea microgenerarii creeaza o anumita independenta pentru consumatori, asa cum se intampla in sectorul energiei termice. Sistemele de energie electrica fotovoltaica, microeoliana, cu biomasa, geotermala si in cogenerare pot diminua semnificativ nevoia de energie electrica provenita din retea pentru gospodarii, birouri si cladiri industriale. Pe masura ce consumatorii se transforma in „consumatori-producatori”, acestia vor dobandi si un simt mai accentuat al proprietatii si al controlului asupra energiei pe care o utilizeaza. In acest fel va creste gradul de intelegere si de acceptare a energiei din surse regenerabile (A se vedea Rebel, 2011, Reshare: mecanisme de partajare a beneficiilor in domeniul energiei din surse regenerabile, www.reshare.nu.). Un grad redus de acceptare din partea publicului a anumitor proiecte din domeniul energiei din surse regenerabile blocheaza sau intarzie dezvoltarea, subminandu-ne obiectivele de politica. Astfel, intarirea pozitiei consumatorilor, in calitate de micro producatori, si imbunatatirea proceselor de planificare si autorizare reprezinta o modalitate importanta de abordare a unei bariere semnificative in calea dezvoltarii energiei din surse regenerabile.

6. Stimularea inovarii tehnologice
Fondurile pentru cercetare si dezvoltare (C&D) raman esentiale pentru sprijinirea inovarii si dezvoltarii tehnologice. Resursele sunt rare si trebuie orientate precis catre faza de cercetare adecvata, respectiv precompetitiva, industriala sau de aplicatie. Statele membre au cheltuit, in ultimii 10 ani, 4,5 miliarde EUR pentru C&D in domeniul energiei din surse regenerabile, iar UE a cheltuit 1,7 miliarde EUR prin PC6, PC7 si EERP si a alocat 4,7 miliarde EUR in cadrul fondurilor de coeziune ale UE (2007 – 2013). Stimulul oferit de astfel de masuri, completat de atractia patrunderii pe piata, de exemplu prin scheme de ajutor sau prin stabilirea preturilor carbonului, a permis evolutii majore, a condus la maturizarea anumitor tehnologii cheie (energia eoliana si solara) si a contribuit la atingerea ponderii actuale de 12 % a energiei din surse regenerabile. Aceasta abordare ar trebui optimizata.

Alte tehnologii sunt inca noi si ar putea avea nevoie de sprijin pentru ca energia din surse regenerabile sa ajunga sa joace rolul extins pe care ne asteptam sa-l aiba in viitor. Turbinele marine flotante si de alt tip care folosesc energia eoliana, a valurilor si a mareelor, anumiti biocarburanti, progresele inregistrate de noile aplicatii ale energiei solare concentrate si ale energiei fotovoltaice, dezvoltarea unor materiale noi, tehnologia de depozitare a energiei electrice (inclusiv bateriile) se inscriu intr-o lista lunga de tehnologii energetice strategice care trebuie dezvoltate (a se vedea capitolul 6 din documentul de lucru al serviciilor Comisiei). Sar parea ca mai ales tehnologiile marine, depozitarea energiei, materialele avansate si productia de tehnologii in domeniul energiei din surse regenerabile trebuie sa primeasca un grad mai inalt de prioritate in cadrul viitoarelor cercetari.

Planul strategic european privind tehnologiile energetice (SET) („Investitiile in dezvoltarea tehnologiilor cu misii scazute de carbon (Planul SET) – O foaie de parcurs privind tehnologia” SEC(2009) 1295; „Foaia de parcurs privind materialele: Facilitarea introducerii de tehnologii energetice cu emisii scazute de carbon” SEC(2011) 1609.) si viitorul program de cercetare Orizont 2020 sunt principalele contributii ale UE la stimularea evolutiei celor mai importante tehnologii energetice. Mai mult, pentru perioada 2014 – 2020 Comisia a propus o concentrare semnificativa a eforturilor din cadrul politicii de coeziune a UE in domeniul energiei din surse regenerabile si al eficientei energetice, precum si un accent mai puternic pe C&D si inovare. Printre alte instrumente se numara veniturile obtinute prin licitarea certificatelor de emisii din cadrul schemei ETS a UE. Cu o astfel de abordare coordonata a evolutiei tehnologice, Europa isi poate pastra rolul de lider in cursa pentru dezvoltarea unor noi generatii de tehnologii si a productiei de inalta tehnologie. Se asteapta ca masurile introduse sa faciliteze dezvoltarea unor tehnologii noi in materie de energie din surse regenerabile, care sa joace un rol semnificativ in diversificarea mixului nostru energetic.

Cadrul legislativ de dupa 2020 ar trebui sa asigure o mai buna aplicare a planului SET, completat prin actiuni precis orientate. Acesta ar trebui sa stimuleze in continuare integrarea capacitatilor nationale de cercetare si inovare si finantarea cu partajarea riscurilor si sa intensifice cooperarea actuala la nivelul sectorului si al mediului academic in ceea ce priveste inovarea in tehnologiile energetice. Comunicarea din 2013 a Comisiei privind politica in domeniul tehnologiei energetice va identifica necesitatile si provocarile viitoare in ceea ce priveste C&D, conform prioritatilor identificate in Orizont 2020. Vor fi elaborate planuri pentru a garanta ca Europa va concura pe plan mondial pentru a stimula inovarea referitor la o gama larga de tehnologii legate de energia din surse regenerabile, inclusiv unele noi, precum si pentru a analiza domeniile in care s-ar mai putea interveni pentru promovarea tehnologiilor cuprinse in planul SET existent.

7. Asigurarea sustenabilitatii energiei din surse regenerabile
Analiza Comisiei arata ca majorarea ponderii detinute de energia din surse regenerabile in UE, impreuna cu eficienta energetica in UE, are potentialul de a reduce semnificativ emisiile de gaze cu efect de sera si de a imbunatati calitatea aerului (A se vedea capitolul 5.2 din Evaluarea impactului aferenta prezentei comunicari.). Mai mult, sectorul forestier si cel agricol din Europa, care sunt bine gestionate, vor beneficia foarte mult de pe urma noilor oportunitati de pe piata pe masura ce se dezvolta piata bioenergiei, impreuna cu alte sectoare ale bioeconomiei in ansamblu. In ciuda acestor beneficii, utilizarea mai intensa a surselor regenerabile de energie ar putea pune totusi probleme de sustenabilitate, atat in ceea ce priveste productia, cat si in ceea ce priveste infrastructura, prin prisma efectelor directe sau indirecte asupra biodiversitatii si mediului in ansamblu. In acest sens este nevoie de atentie si vigilenta deosebita. In general, astfel de probleme sunt solutionate prin adoptarea de acte legislative orizontale ale UE (De exemplu, dezvoltarea hidroenergiei si a energiei eoliene trebuie sa respecte directivele privind ESM (2001/42/CE), EIM (85/337/CEE), habitate (92/43/CEE), pasari (79/409/CEE), directiva cadru privind apa (2000/60/CE) si Strategia in domeniul biodiversitatii [COM(2011) 244], anumite elemente referitoare la energia fotovoltaica urmeaza sa intre sub incidenta normelor referitoare la eliminarea deseurilor provenite de la echipamente electronice, iar riscurile de poluare a aerului pe plan local ca urmare a utilizarii biomasei in gospodarii intra sub incidenta standardelor UE privind emisiile provenite de la instalatii energetice pe scara redusa.). In alte cazuri UE a elaborat norme specifice domeniului energetic, si anume criteriile privind sustenabilitatea biocarburantilor introduse de directiva privind energia din surse regenerabile si directiva privind calitatea carburantilor. Comisia se asteapta ca in curand sa abordeze si problema efectelor indirecte ale modificarii utilizarii terenurilor. Reducerea emisiilor provenite din sectorul transporturilor va fi facilitata de tranzitia catre biocarburanti care au efecte indirecte limitate sau zero asupra modificarii utilizarii terenurilor.

Cresterea preconizata a utilizarii biomasei dupa 2020 accentueaza nevoia de a utiliza resursele de biomasa existente intr-un mod mai eficient si de a accelera cresterea productivitatii in agricultura si silvicultura intr-o maniera sustenabila, atat in UE cat si pe plan mondial. In acelasi timp, este important sa se ia masuri energice pe plan mondial pentru a reduce defrisarile si degradarea padurilor si a asigura disponibilitatea biomasei la preturi competitive. Aceasta problema va fi abordata prin implementarea directivei privind energia din surse regenerabile si a strategiei UE privind bioeconomia, prin propunerea de reforma a politicii agricole comune, prin strategia forestiera a UE care urmeaza sa fie adoptata, precum si prin actiunile intreprinse de UE in legatura cu schimbarile climatice si cooperarea pentru dezvoltare. Intensificarea utilizarii biocarburantilor in domeniul aviatiei si al transportului rutier greu (in care se considera ca utilizarea energiei electrice nu este fezabila) subliniaza nevoia de a dezvolta biocarburanti avansati. Cu toate acestea, o crestere semnificativa a utilizarii biomasei presupune masuri suplimentare pentru a-i asigura sustenabilitatea. Din acest motiv, Comisia va evalua eficacitatea criteriilor actuale de sustenabilitate pana in 2014, conform cerintelor impuse de directiva privind energia din surse regenerabile. In plus, Comisia va emite in curand rapoarte si propuneri pentru a dezvolta in continuare cadrul UE privind sustenabilitatea. De asemenea, va examina cele mai adecvate modalitati de utilizare a bioenergiei dupa 2020, astfel incat sa se asigure coerenta cu obiectivele energetice si climatice ale UE pentru 2030, tinand cont in acelasi timp de consideratiile ecologice, sociale si economice.

8. Politica in domeniul energiei din surse regenerabile dupa 2020 
Cadrul actual in domeniul energiei din surse regenerabile, care cuprinde tinte obligatorii din punct de vedere juridic, planuri nationale, reforme administrative, simplificare, o mai buna dezvoltare si planificare a infrastructurii pare sa functioneze bine. Conform planurilor statelor membre, rata de crestere a sectorului va atinge o valoare de pana la 6,3 % pe an (De la 1,9 % la 4,5 % in cadrul regimului anterior de tinte indicative), consolidand increderea in viitorul sectorului energiei din surse regenerabile din Europa.Tendinta istorica si proiectata a cresterii energiei din surse regenerabile in UE (% din totalul energiei).

 
Sursa: date Eurostat si din Perspectiva 2050, scenariul statu-quo.
 

Desi cadrul legislativ european actual privind energia din surse regenerabile pare eficace, principalul sau instrument - tintele obligatorii - expira in 2020. Capitolele de mai sus examineaza modul in care vor evolua actualele initiative de politica vizand deschiderea pietei, comertul, dezvoltarea infrastructurii, reformele pietei pe plan institutional si operational si inovarea. Pe o piata concurentiala, sectorul energiei din surse regenerabile poate, intradevar, sa constituie o prezenta majora pe piata energetica europeana. Crearea unei piete europene unice se afla in centrul prosperitatii Europei si ar trebui sa constituie factorul determinant al schimbarii sectorului energetic european. Pe o piata europeana deschisa si concurentiala, sectorul energiei din surse regenerabile, asa cum s-a format in contextul cadrului actual de reglementare, ar trebui sa poata sa prospere.

Totusi, daca actualele initiative de politica nu sunt adecvate pentru atingerea obiectivelor noastre de politica energetica si climatica, asa cum sugereaza Perspectiva energetica 2050, ritmul anual de crestere al energiei din surse regenerabile s-ar reduce de la 6 % la 1 %. Pentru a mentine cresterea viguroasa a energiei din surse regenerabile dupa 2020, ceea ce reprezinta o concluzie „fara regrete” a analizei 2050, va fi nevoie de un cadru de politica favorabil, care sa solutioneze inadvertentele ramase in ceea ce priveste piata sau infrastructura. Asa cum se afirma in Perspectiva energetica 2050, este esential sa se aiba in vedere optiunile legate de reperele concrete pentru 2030. Pentru a declansa acest proces, evaluarea impactului aferenta examineaza trei optiuni de politica. Acestea sunt optiunea decarbonizarii fara obiective legate de energia din surse regenerabile, bazata pe piata carbonului si pe schema revizuita de comercializare a certificatelor de emisii (Directiva 2009/29/CE); continuarea regimului actual, cu tinte obligatorii privind energia din surse regenerabile, reducerea emisiilor si eficienta energetica; si gestionarea imbunatatita, mai bine coordonata a intregului sector energetic, cu o tinta la nivelul UE in ceea ce priveste energia din surse regenerabile.

Evaluarea impactului analizeaza eficacitatea diferitelor optiuni in ceea ce priveste solutionarea multiplelor obiective. Este evident ca obiectivele specifice pentru anul 2030 in ceea ce priveste energia din surse regenerabile pot fi stabilite numai dupa un proces de reflectie asupra stadiului politicii climatice de dupa 2020, a nivelului concurentei de pe pietele europene ale energiei electrice, a pietelor incalzirii si racirii, respectiv a pietei carburantilor pentru transporturi, precum si a gradului de diversitate energetica si de inovare tehnologica la care ne putem astepta pana in 2020.

9. Urmatoarele etape
Pornind de la cadrul actual, sunt in curs de a fi intreprinse actiuni intr-o serie de domenii in vederea imbunatatirii in continuare a contributiei energiei din surse regenerabile la mixul energetic al UE, consolidarii pietei unice europene a energiei, inlaturarii barierelor la intrarea pe piata si a obstacolelor de reglementare, imbunatatirii eficacitatii schemelor de ajutor pentru energia din surse regenerabile, progresului in dezvoltarea infrastructurii energetice, cresterii gradului de implicare a consumatorilor pe pietele energetice si imbunatatirii sustenabilitatii. In analiza anuala a cresterii din 2012, Comisia a evidentiat deja potentialul de crestere pe care il prezinta utilizarea pe scara larga a energiei din surse regenerabile, preluand aceasta perspectiva in recomandarile specifice fiecarei tari, adoptate la 30 mai 2012. Comisia va continua, de asemenea, sa descurajeze politicile care impiedica investitiile in sursele regenerabile de energie, in special prin eliminarea treptata a subventiilor pentru combustibili fosili, sa promoveze o piata functionala a carbonului si impozite pe energie concepute in mod corespunzator. Se vor deschide astfel oportunitati noi, va creste integrarea energiei din surse regenerabile pe piata interna a energiei prin expunerea producatorilor la preturile determinate de piata, si anume prin schimbul celor mai bune practici privind reforma schemelor de ajutor. De asemenea, va fi facilitata astfel cooperarea internationala in domeniul dezvoltarii energiei din surse regenerabile, prin facilitarea utilizarii la maximum a mecanismelor de cooperare, ceea ce ar trebui sa ajute in egala masura la dezvoltarea energiei din surse regenerabile in zona sud-mediteraneana.

Pentru a asigura realizarea acestor actiuni, Comisia ia patru masuri principale in urma prezentei comunicari, si anume:
• continua sa stimuleze integrarea energiei din surse regenerabile in piata interna a energiei si sa abordeze problema stimulentelor acordate pentru investitii in productia de energie electrica pe piata.
• pregateste orientari privind cele mai bune practici si experienta dobandita in ceea ce priveste schemele de ajutor pentru a asigura o previzibilitate mai mare, un bun raport cost-eficacitate, pentru a evita supracompensarea atunci cand aceasta este demonstrata si pentru a asigura mai multa coerenta intre statele membre.
• promoveaza si orienteaza utilizarea sporita a mecanismelor de cooperare, care permit statelor membre sa-si atinga tintele nationale obligatorii prin tranzactionarea energiei din surse regenerabile si sa-si reduca, astfel, costurile.
• asigura imbunatatirea cadrului de reglementare al cooperarii in domeniul energetic in regiunea mediteraneana, tinand cont de faptul ca, in Maghreb, o piata regionala integrata ar facilita investitiile la scara mare in regiune si ar permite Europei sa importe mai multa energie electrica din surse regenerabile.

Indiferent de forma pe care o vor lua obiectivele legate de energia din surse regenerabile dupa 2020, acestea trebuie sa garanteze ca energia din surse regenerabile face parte din piata europeana a energiei, beneficiind de sprijin limitat dar eficace in cazurile in care este necesar, si facand obiectul unui volum mare de tranzactii. De asemenea, trebuie sa garanteze mentinerea pozitiei de lider mondial detinuta de Europa in ceea ce priveste cercetarea si industria. Doar in acest fel putem continua sa dezvoltam resursele regenerabile de energie de care dispunem intr-un mod eficace si la preturi acceptabile si sa valorificam oportunitatile aferente in materie de competitivitate, dezvoltare economica si ocuparea fortei de munca. Din acest motiv, Comisia va lansa, de asemenea, propuneri privind un regim de politica in domeniul energiei din surse regenerabile pentru perioada de dupa 2020.