Mediul European: Starea si Perspectiva – raport pentru 2015 (SOER 2015)

In 2015, Europa se afla undeva la jumatatea drumului intre initierea politicii de mediu a UE la inceputul anilor `70 si viziunea UE pentru 2050 de „a trai bine, in limitele planetei” (Viziunea pentru 2050 este stabilita in Al saptelea program de actiune pentru mediu al UE (UE, 2013).). La baza acestei viziuni se afla recunoasterea faptului ca prosperitatea economica si bunastarea Europei sunt intrinsec legate de mediul sau natural – de la soluri fertile la un aer curat si o apa la fel de curata.

Privind in retrospectiva la ultimii 40 de ani, implementarea politicilor de mediu si climatice a adus beneficii substantiale functionarii ecosistemelor Europei, precum si sanatatii si standardelor de viata ale cetatenilor sai. In multe parti ale Europei, s-ar putea spune ca mediul nostru local este astazi intr-o stare buna comparativ cu cea determinata de industrializare de-a lungul timpului. Reducerea poluarii, protejarea naturii si o mai buna gestionare a deseurilor si-au adus toate o contributie in acest sens.

Politicile de mediu creeaza, de asemenea, oportunitati economice, contribuind astfel la Strategia Europa 2020, menita sa faca din Europa o economie inteligenta, durabila si favorabila incluziunii pana in 2020. De exemplu, sectorul industriei de mediu, care produce bunuri si servicii ce reduc degradarea mediului si mentin resursele naturale, si-a dublat dimensiunea intre 2000 si 2011. A fost unul dintre putinele sectoare economice care au inflorit in termeni de venituri, schimburi comerciale si locuri de munca in perioada de dupa criza financiara din 2008.

In pofida imbunatatirilor de mediu din ultimele decenii, provocarile cu care se confrunta Europa astazi raman considerabile. Activitatile economice, cum ar fi agricultura, pescuitul, transporturile, industria, turismul si expansiunea urbana, degradeaza capitalul natural european. De asemenea, presiunile globale asupra mediului au crescut intr-un ritm fara precedent din anii `90 incoace, determinate nu in ultimul rand de cresterea economica si demografica si de modelele de consum in schimbare.

In acelasi timp, o intelegere tot mai aprofundata a caracteristicilor provocarilor de mediu din Europa si a interdependentei lor cu sistemele economice si sociale intr-o lume globalizata a adus cu sine o recunoastere tot mai ampla a faptului ca cunostintele si abordarile de guvernanta existente sunt inadecvate pentru a le face fata.

Acesta este contextul in care a fost redactat SOER 2015. Pe baza datelor si a informatiilor din numeroase surse publicate, prezentul raport de sinteza evalueaza starea, tendintele si perspectivele mediului european in context global si analizeaza oportunitatile de recalibrare a politicilor si cunostintelor in concordanta cu viziunea pentru 2050.

Rezultatele individuale ale studiului, pe scurt:
• Din 1990, performanta economica din Europa a crescut cu 45%, dar emisiile de bioxid de carbon au scazut cu 19%. Folosirea combustibilor fosili a scazut, la fel si poluarea industriala.
• Calitatea apei potabile ar putea fi ameliorata, e nevoie insa de politici coerente in acest sens.
• Calitatea „apelor dulci” a crescut in ultimii ani, totusi, jumatate din aceste ape din Europa nu vor indeplini standardele optime de mediu anul acesta.
• Diversitatea biologica din mari si regiunile de coasta e intr-un stadiu alarmant. Probleme sunt poluarea apelor, a fundului marilor, specii invazive si aciditatea crescuta.
• Managementul deseurilor s-a ameliorat in ultimii ani, iar cantitatea de gunoi produs a scazut.
• Ponderea deseurilor reciclate a crescut in medie europeana de la 22% la 29%.

De la viziuni si ambitii la parcursuri de tranzitie credibile si fezabile
Prezentul raport evalueaza starea, tendintele si perspectivele mediului european intr‑un context global. Acesta ofera o intelegere detaliata a caracteristicilor sistemice ale provocarilor de mediu din Europa si a interdependentei lor cu sistemele economice si sociale. In raport se analizeaza oportunitatile de recalibrare a politicilor, guvernantei, investitiilor si cunostintelor in concordanta cu viziunea pentru 2050 de a trai bine, in limitele planetei.

Tranzitia spre o economie verde in Europa presupune a merge dincolo de eficienta economica si strategiile de optimizare pentru a cuprinde schimbarile de la nivelul intregii societati. Politicile de mediu si climatice au un rol central in cadrul acestei abordari mai ample. Al saptelea program de actiune pentru mediu ofera o viziune clara si o directie de urmat. Totusi, pentru a obtine succese pe termen scurt si lung, este necesar sa se recunoasca rolului abordarilor si solutiilor de sustenabilitate pentru a veni in intampinarea multiplelor provocari si riscuri sistemice cu care se confrunta Europa si intreaga lume.

Constatarile raportului sunt completate de recentele contributii din partea sistemului european de analiza a strategiilor si politicilor, care a evaluat mediul economic si politic pe termen lung cu care se va confrunta Europa in urmatorii 20 de ani, precum si optiunile de politici ale UE pentru abordarea acestuia (ESPAS, 2012).

Acesta a subliniat ca Europa si lumea se afla in fata unei perioade de schimbari accelerate, indeosebi in ceea ce priveste puterea, demografia, clima, urbanizarea si tehnologia. Urmarirea acestor tendinte si formularea unor optiuni de raspuns vor fi esentiale pentru capacitatea Europei de a aborda aceste provocari care vin insotite de incertitudini mai mari, dar, in acelasi timp, ofera oportunitati mai ample pentru o schimbare la nivel de sistem.

De asemenea, constatarile sunt coerente cu evolutiile din cadrul comunitatii de afaceri. De exemplu, in cadrul celei mai recente evaluari a riscurilor globale, realizata de Forumul Economic Mondial, s-au identificat trei riscuri de mediu printre cele zece care reprezinta cele mai mari motive de ingrijorare pentru afaceri (WEF, 2014). Autorii evaluarii cheama partile interesate sa colaboreze, sa comunice mai bine si sa invete din experientele proprii, precum si sa gaseasca noi modalitati de stimulare a gandirii pe termen lung. Companiile individuale se axeaza si ele pe o gestionare integrata a resurselor intr-o perspectiva pe termen lung, de exemplu, prin evaluarea implicatiilor nexului alimente-apa-energie asupra perspectivelor lor si prin dezvoltarea de noi tipuri de modele de afaceri (RGS, 2014).
La nivel mondial, conferinta Rio+20 din 2012 a confirmat ca lumea are nevoie de noi tipuri de politici de dezvoltare durabila pentru a putea trai in limitele planetei (UN, 2012a). O mai buna intelegere a provocarilor sistemice si a dimensiunii lor temporale a dus in ultimii ani la alcatuirea unui cadru pentru chestiunile de mediu globale in termeni de puncte critice, limite si lacune. In ceea ce priveste schimbarile climatice, posibil cea mai critica, complexa si sistemica provocare cu care ne confruntam, aceste caracteristici coincid in mod clar. Acelasi lucru poate fi spus si despre schimbarile ecosistemice.

In general, societatile, economiile, sistemele de finante, ideologiile politice si sistemele de cunoastere nu reusesc sa recunoasca sau sa inglobeze in mod serios ideea unor granite sau limite planetare. Obiectivele declaratiei de la Rio+20 privind o societate cu emisii scazute de dioxid de carbon, rezilienta ecologica, economia verde si echitatea se impletesc toate cu sistemele esentiale de care depind societatile pentru bunastarea lor. Asumarea acestor realitati si conceperea unor actiuni viitoare in consecinta ar putea face tranzitiile mai credibile si mai fezabile la nivel global. 

Cetatenii europeni cred ferm ca starea mediului influenteaza calitatea vietii si ca trebuie sa se faca mai multe pentru a proteja mediul. Acestia se declara in favoarea unor actiuni la nivel european si a unei prioritizari a fondurilor UE pentru sprijinirea
activitatilor care nu dauneaza mediului. Europenii sprijina, de asemenea, masurarea progreselor nationale folosind criterii ecologice, sociale si economice si sunt de acord, in proportie mare, ca protejarea mediului si utilizarea eficienta a resurselor naturale pot impulsiona cresterea economica, crearea de locuri de munca si pot contribui la coeziunea sociala (CE, 2014b). In acelasi timp, aceasta intelegere impartasita de tot mai multi nu va fi indeajuns. Imbinarea ei cu o acceptiune imperativa a urgentei ar accelera transpunerea viziunilor si ambitiilor pentru 2050 in pasi si parcursuri fezabile, credibile si concrete, in acelasi timp.

Autorii prezentului raport au ajuns la concluzia ca abordarile traditionale incrementale bazate abordarea eficientei nu vor fi suficiente. Mai degraba, sistemele nesustenabile de productie si consum necesita o regandire fundamentala in lumina realitatile europene si mondiale. Provocarea globala pentru urmatoarele decenii va fi sa se recalibreze mobilitatea, agricultura, energia, dezvoltarea urbana si celelalte sisteme esentiale de aprovizionare astfel incat sistemele naturale globale sa isi pastreze rezilienta, ca fundament al unei vieti decente.

Natura sistemica a problemelor si dinamicilor identificate aici necesita solutii sistemice. Exista, in prezent, o gama larga de blocaje ale sistemelor care trebuie depasite, de exemplu, in domeniile stiintei, tehnologiei, finantelor, instrumentelor fiscale, practicilor de contabilitate, modelelor de afaceri, cercetarii si dezvoltarii. Reglementarea viitoare a procesului de tranzitie va trebui sa gaseasca un echilibru intre eforturile de abordare a unor astfel de blocaje, mentinand, totodata, progresele in vederea atingerii obiectivelor si tintelor pe termen scurt si mediu, si evitarea unor noi blocaje pe calea indeplinirii viziunii pentru 2050, in masura posibilului.
Conceperea unor parcursuri de tranzitie concrete, credibile si fezabile va presupune o combinatie de ingenuitate si creativitate, curaj si o mai buna intelegere comuna. Probabil, cea mai fundamentala transformare in societatea moderna a secolului 21 va consta in reinventarea conceptului de nivel inalt de bunastare societala, acceptand si respectand in acelasi timp limitele planetei. In caz contrar, exista un risc tot mai mare ca depasirea punctelor critice si a limitelor sa aduca cu sine miscari mai perturbatoare si nedorite spre schimbari societale.

In Al saptelea program de actiune pentru mediu, Europa isi imagineaza o lume in care copiii mici de astazi sa isi poata trai circa jumatate din viata intr-o societate cu emisii scazute de dioxid de carbon, bazata pe o economie circulara si ecosisteme reziliente. Indeplinirea acestui angajament poate aduce Europa la frontierele stiintei si ale tehnologiei, insa impune o acceptiune mai mare a urgentei si actiuni mai curajoase.

Prezentul raport ofera o contributie bazata pe cunostinte in vederea realizarii acestor viziuni si obiective.
Raportul poate fi consultat aici:
http://www.eea.europa.eu/soer-2015/synthesis/mediul-european-2013-starea-si 

Sursa: AEM, 2015. Mediul European – Starea si Perspectiva 2015: Raport de Sinteza.
Agentia Europeana de Mediu, Copenhaga