Infrastructura energetica (conductele, retelele de electricitate) este esentiala pentru toate obiectivele noastre legate de clima si de energie.
Pentru a atinge o pondere de 20 % energie din surse regenerabile din consumul nostru final de energie pana in 2020, trebuie sa facem ca energia generata de parcurile eoliene si de centralele electrice solare sa ajunga la consumatori. In acest scop, avem nevoie de o retea mai bine integrata si mai puternica decat cea existenta.
Pentru a economisi 20 % din consumul nostru estimat de energie in 2020 prin intermediul tehnologiei, avem nevoie de contoare inteligente si de retele inteligente, care sa le permita consumatorilor sa isi controleze cu precizie consumul de electricitate si sa economiseasca bani si energie schimbandu-si obiceiurile.
Pentru a garanta aprovizionarea cu gaze chiar si in eventualitatea unei crize, avem nevoie de diversificarea surselor si de noi conducte care sa aduca gaze din regiuni noi direct in Europa.
Pentru a avea o piata interna functionala, concurentiala, cu preturi echitabile si competitive avem nevoie de interconexiuni intre statele membre care sa le permita companiilor sa ofere energie in toate statele membre.

Ce investitii sunt necesare in UE?
In urmatorii zece ani sunt necesare aproximativ 200 de miliarde EUR pentru constructia conductelor de gaze si a retelelor de electricitate, mai precis: 140 de miliarde EUR pentru sistemele de transport al energiei electrice de inalta tensiune, aplicatiile pentru depozitare si retele inteligente, 70 de miliarde EUR pentru conductele de gaze, depozitare, terminalele de gaz natural lichefiat (GNL) si infrastructura de flux invers (care permite circulatia gazelor in ambele sensuri) si 2,5 miliarde EUR pentru infrastructura de transport a dioxidului de carbon.
Aceasta inseamna ca nivelurile actuale ale investitiilor trebuie sa creasca semnificativ. In comparatie cu perioada 2000 – 2010, acest lucru ar avea ca rezultat o crestere de 30 % a investitiilor in sectorul gazelor si o crestere de 100% in sectorul energiei electrice.

De ce este nevoie de interventia UE?
Se estimeaza ca investitiile necesare pentru atingerea obiectivelor 2020 nu vor fi efectuate sau nu vor fi efectuate la timp, din doua motive principale:
1. Obtinerea autorizatiilor de constructie dureaza prea mult timp. In prezent, constructia unei linii electrice aeriene poate dura mai mult de 10 ani.
2. Nu toate investitiile necesare sunt viabile din punct de vedere comercial. Este posibil ca unele linii electrice si conducte de gaze sa nu fie viabile din punct de vedere comercial, intrucat piata nu asigura rentabilitatea investitiei. Situatia este diferita atunci cand se planifica o conducta de gaze pentru o regiune in care consumul anual de gaze este doar de aproximativ 10 miliarde mc, cum este cazul celor trei state baltice si al Finlandei, sau pentru o tara cum este Germania, cu un consum anual de aproximativ 80 de miliarde mc. Totusi, aceste tari ar trebui sa fie conectate la piata europeana a energiei pentru a incuraja concurenta si practicarea de preturi echitabile pentru consumatori, precum si pentru a garanta ca in eventualitatea unei crize a gazelor exista mai multi furnizori care pot interveni.
In anumite cazuri sunt implicate doua tari: una suporta costurile, iar cealalta se bucura de beneficii. Asa se intampla in cazurile in care se instaleaza compresoare care sa permita circulatia gazelor in ambele sensuri, pentru a ajuta tara vecina in eventualitatea unei crize a gazelor, sau in care se construiesc linii electrice intr-o tara pentru a utiliza excesul de energie eoliana generata in alta tara.

Care sunt noutatile?
Comisia propune selectarea catorva proiecte „de interes comun”, care prezinta importanta pentru atingerea obiectivelor sale legate de clima si de energie. Proiectele care obtin aceasta titulatura au doua avantaje:
• beneficiaza de o procedura speciala de autorizare, mai usoara, mai rapida si mai transparenta decat procedurile obisnuite. Fiecare stat membru va desemna o singura autoritate competenta – un „ghiseu unic” – care sa raspunda de finalizarea intregului proces de autorizare. In ansamblu, procedura de autorizare nu va depasi 3 ani.
• sunt eligibile pentru finantare UE, atat sub forma de subventii, cat si sub forma de obligatiuni pentru finantarea proiectelor sau de garantii. In perioada 2014 – 2020 pentru infrastructura energetica sunt alocate 9,1 miliarde EUR in cadrul mecanismului „Conectarea Europei” (CEF).

A mai finantat UE proiecte de infrastructura energetica?
Aceasta este prima data cand UE cofinanteaza din bugetul sau obisnuit constructia unor proiecte de anvergura privind infrastructura energetica. In perioada financiara precedenta (2007 – 2013), UE a finantat in principal studii de fezabilitate, in valoare totala de 155 de milioane EUR. Au fost investite 3,85 miliarde EUR in proiecte legate de energie in cadrul Planului european de redresare privind energia (European Energy Plan for Recovery), elaborat in contextul crizei economice si financiare. Acestea au fost cheltuieli singulare.

Care sunt criteriile de selectie pentru proiectele de interes comun?
Acestea trebuie sa demonstreze viabilitate din punct de vedere economic, social si al mediului si sa implice cel putin doua state membre. Criterii suplimentare specifice fiecarui sector vor garanta faptul ca proiectele imbunatatesc semnificativ siguranta aprovizionarii, faciliteaza integrarea pietei, incurajeaza concurenta, asigura flexibilitatea sistemului si permit transportul energiei produse din surse regenerabile catre centrele de consum si siturile de depozitare.

Cum sunt selectate proiectele de interes comun?
Selectia se realizeaza in doua etape:
1. La nivel regional: initiatorul proiectului transmite propunerea grupului regional relevant. Grupurile regionale, care reunesc state membre, autoritati de reglementare, operatori de transport si sistem si initiatori de proiecte, isi intocmesc lista de propuneri.
2. La nivelul UE: decizia finala asupra listei de proiecte de interes comun la nivelul Uniunii va fi luata de catre Comisie. Prima lista va fi adoptata la 31 iulie 2013 si apoi actualizata la fiecare doi ani.

Ce finantare poate obtine un proiect?
UE va cofinanta pana la 50 % din costurile studiilor si lucrarilor, iar in circumstante exceptionale pana la 80 % pentru proiectele care sunt esentiale pentru siguranta aprovizionarii sau solidaritatea la nivel regional sau la nivelul UE, care necesita solutii inovatoare sau care genereaza sinergii transsectoriale.

Toate proiectele de interes comun primesc automat finantare din partea UE?
Nu. Odata ce le-a fost acordat acest statut, proiectele isi pot depune candidatura pentru a obtine finantare din partea UE. Pentru a beneficia de subventii pentru lucrari, vor trebui sa dovedeasca faptul ca nu sunt viabile din punct de vedere comercial. Selectarea ca „proiect de interes comun” nu garanteaza obtinerea finantarii din partea UE, dar inseamna ca proiectul va beneficia de procedurile de autorizare mai rapide si de un tratament special din partea autoritatilor de reglementare, prevazut pentru aceste proiecte.

Puteti da exemple de proiecte care vor fi finantate in viitor?
UE ar putea finanta
• o retea offshore in marile nordice pentru transportul electricitatii produse in parcurile eoliene offshore catre consumatorii din orasele mari
• proiecte inovatoare pentru depozitarea energiei electrice
• proiecte complexe de conducte de gaze care sa permita transportul gazelor din noi surse de aprovizionare, cum ar fi regiunea Marii Caspice, catre UE
• compresoare care sa permita circulatia gazelor in ambele sensuri, pentru ca tarile sa se poata ajuta reciproc in eventualitatea unei crize a gazelor.

Ce instrumente noi contine portofoliul financiar pentru proiectele de infrastructura energetica?
Instrumentele vor include instrumente de capitaluri proprii (de exemplu fonduri de investitii) si instrumente de partajare a riscului (de exemplu imprumuturi si garantii, in special obligatiuni pentru finantarea proiectelor), care creeaza un efect multiplicator mai mare decat subventiile. Prin combinarea diverselor forme de sprijin, asistenta financiara va putea fi adaptata in functie de nevoile specifice ale unui anumit proiect. Instrumentele de partajare a riscului vor fi probabil mai potrivite pentru investitiile mai mari, finantate prin proiecte, cum ar fi conductele mari pentru importul gazelor, care implica numeroase parti interesate. Proiectele foarte inovatoare care prezinta un risc tehnologic semnificativ, in special in domeniul transportului offshore, ar putea necesita sprijin sub forma de subventii pentru a demara.

Cum anume s-ar imbunatati procedura de autorizare?
Finalizarea proiectelor de infrastructura energetica, in special in sectorul energiei electrice, poate necesita mai mult de zece ani. Acest lucru se datoreste mai ales procedurilor de autorizare indelungate si complexe, care ocupa aproape 2/3 din acest interval de timp. Proiectele de interes european vor beneficia de o procedura de autorizare mai rapida, care nu va depasi 3 ani. Mai mult, initiatorii proiectelor nu vor trebui sa se adreseze mai multor autoritati pentru obtinerea autorizatiilor, ci unei singure autoritati nationale competente, care va coordona procesul de autorizare si va emite o hotarare exhaustiva.
Procedura propusa va reduce, in medie, costurile administrative pentru un proiect derulat in Europa cu aproximativ 30 % la nivelul initiatorilor si cu aproximativ 45 % la nivelul autoritatilor.

Faptul ca permisele se vor acorda in 3 ani inseamna ca cetatenii nu isi vor putea face auzit punctul de vedere?
Noile reguli imbunatatesc sansele cetatenilor de a se implica intr-un proiect si de a-si face auzit punctul de vedere. Regulamentul precizeaza ca cetatenii trebuie implicati intr-un stadiu incipient al procedurii de autorizare. Conform regulamentului, acest lucru trebuie sa aiba loc INAINTE ca initiatorul proiectului sa depuna cererea oficiala pentru obtinerea autorizatiei. In acest fel, ingrijorarile cetatenilor pot fi luate in considerare inca din etapa de planificare a proiectului. In numeroase state membre se practica in prezent organizarea consultarii publice DUPA depunerea dosarului la autoritate.

Vor fi respectate standardele de mediu ale UE, in special protejarea siturilor Natura 2000?
Standardele de mediu, indeosebi standardele stabilite prin directiva Natura 2000, vor fi pe deplin respectate, in special necesitatea de a realiza in mod corespunzator evaluarea impactului si de a reduce la minimum impactul asupra habitatelor protejate. In plus, noul sistem va contribui la imbunatatirea calitatii acestor evaluari, intrucat mai buna implicare a publicului si a partilor interesate va permite identificarea si luarea in considerare a problemelor de mediu intr-un stadiu mai putin avansat al procesului.
Atunci cand vine vorba de conservarea biodiversitatii si a mediului, standardele existente vor fi mentinute. In cazul proiectelor esentiale, care trebuie construite in ciuda efectelor adverse asupra unui sit, se va garanta ca este autorizata varianta cea mai putin daunatoare, ca nu exista variante alternative si ca se iau masurile compensatorii necesare, conform prevederilor directivei Natura 2000.

Care este calendarul prevazut pentru adoptarea proiectului de regulament si pentru procesul de cerere de propuneri aferent?
Regulamentul ar trebui sa fie adoptat de Parlamentul European si de Consiliu pana la sfarsitul lui 2012, pentru a intra in vigoare la inceputul lui 2013. Astfel va fi timp suficient pentru intocmirea primei liste de proiecte de interes comun la nivelul Uniunii, in vederea eventualei finantari a acestora prin intermediul CEF, care va intra in vigoare in 2014.

Bruxelles, 19 octombrie 2011

Informatii suplimentare:
MEMO/11/710
http://ec.europa.eu/energy/infrastructure/strategy/2020_en.htm